RECENZIE: ,,Lelia"

 

Titlul: Lelia

Autor: George Sand

Număr pagini: 298

Editura: Corint 

Categoria: literatură universală 

⭐️ Am citit această carte cu o patimă de nestăvilit încât la fiecare pagină sentimentele mele se intensificau tot mai mult. M-au năpădit cele mai puternice stări, emoții incontrolabile, iar cuvintele nu mă ajută să exprim cu exactitate entuziasmul cu care am descoperit cea mai tristă, dar și cea mai frumoasă poveste de dragoste.

⭐️ Scrisorile de dragoste relatate de-a lungul numeroaselor pagini nu pot decât să invoce un puternic ecou și să fie strigată în gura mare această iubire devastatoare care mistuie cele două suflete împovărate de suferință. Oare cum au reușit două inimi care privesc viața din perspective diferite să se iubească intens? Credința a fost cea care le-a consolidat forța de a iubi?

⭐️ Lelia este un suflet gol, pustiu și rece. A adunat în inima sa o iubire imensă pe care nu știe cum să o exteriorizeze prin fapte. Treptat, această iubire neconsumată o mistuie și o conduce la pierzanie.

⭐️ Stenio este opusul fetei, un tânăr vesel, plin de viață, un poet talentat, dispus să facă orice pentru femeia iubită. Dovezile lui, gesturile amoroase nu sunt de ajuns. Nu ating inima ei. Uneori le respinge, alteori tânjește după ele. Și le înfăptuiesc. 

⭐️ Dragostea lor evocă sensibilitate, delicateţe, devotament. Tinerii pot menține un echilibru între aceste ingrediente pentru a putea fi fericiţi împreună? De ce zbuciumul lăuntric al Leliei îi îndepărtează mai mult decât să fructifice ceea ce frumos a fost clădit? Cât de importantă este liniștea sufletească? Un suflet pustiu poate fi învelit cu dragoste?

⭐️ Răspunsurile sunt atent făurit și întrunesc lecții de viaţă pe care niciun cititor nu le va uita. Eu le prețuiesc și încă mă gândesc la ele chiar dacă am întors și ultima filă. Cu siguranţă le voi reciti, într-o zi.

RECENZIE: ,,Onoarea pierdută a Katharinei Blum"

 

Titlul: Onoarea pierdută a Katharinei Blum 

Autor: Heinrich Boll

Număr pagini: 171

Editura: Litera 

Categoria: literatură universală 

21.02.1974 este ziua care a marcat pentru totdeauna viața Katharinei Blum. Involuntar, tânăra devine victima unui tabloid care îi distruge reputația, prin răsturnări, denaturarea și pure calomnii.

Greșeala ei este aceea că s-a îndrăgostit, din nou, de persoana nepotrivită. Pe Ludwig Gotten îl cunoaște la petrecerea dată de nașa și protectoarea ei. Cei doi se îndrăgostesc și decid să-și petreacă restul nopții împreună. A doua zi, pentru tânăra îndrăgostită începe coșmarul. Este anchetată de poliție pentru favorizarea unui infractor. Ulterior, închisă pentru uciderea unui jurnalist. Procesul femeii se derulează anevoios. Nimic nu pare să fie în favoarea ei. Numai prietenii apropiați o susțin. Argumentele lor sunt ușor combătute de minciunile unor neprofesioniști. 

Katharina înțelege modul de gândire al autorităților, îl dezaprobă și acționează după propriile principii. Acțiunile sale o vor ajuta să-și demonstreze nevinovăția sau îi vor provoca mai multe necazuri?

Într-o societate care aleargă după cazuri senzaționale, povestea tristă a Katharinei nu face altceva decât să hrănescă monstrul ascuns și să critice presa și viața publică din Germania de Vest din anii '60 și '70 ai secolului XX.

RECENZIE: ,,Două cărți și o vacanţă"

 

Titlu: Două cărți și o vacanţă 

Autor: Emily Henry

Număr pagini: 336

Editura: Litera 

Categoria: literatură contemporană 

Ceilalţi spun că este cartea ideală de citit în vacanţă, eu spun că momentul potrivit e toamna, de ce nu iarna?! Indiferent când va fi citită, e lectură savuroasă căreia nu-i lipsește nimic. 

Povestea relatată mi-a transmis un amalgam de sentimente. De la tristeţe, încă de la început am aflat despre decesul tatălui protagonistei, January Andrews. Nu numai că moartea acestuia îi provoacă o mare durere, viața fetei este dată peste cap. Familia perfectă din care a crezut că face parte ascundea multe secrete. Tatăl perfect, de fapt, era (destul de) imperfect permițându-și să aibă o altă doamnă alături. Mama bolnavă de cancer decide să mascheze adevărul și să nu-i mai vorbească. Iubitul o părăsește, iar editura cu care colaborează îi cere un nou roman pentru care are la dispoziție trei luni să-l scrie. Nu mai are suficienți bani pentru a-și plăti cheltuielile și nu are de ales decât să accepte să locuiască în casa de vacanţă a tatălui său, locul pe care el îl împărțea cu Cealaltă Femeie.

La fel de bine am simțit și frustrarea, în momentul în care January este conștientă că se confruntă cu blocajul scriitorului.

Singurătatea nu este un bun prieten așa că apare dușmanul ei, Augustus Everett, fostul coleg din facultate, un scriitor de romane serioase.

Cum de la ură până la iubire nu e de făcut decât un singur pas, destinul îi pune față în față și îi impulsionează să-și recunoască unul celuilalt atracția reciprocă. 

În plus, se provoacă reciproc că fiecare dintre ei să scrie câte o carte din categoria din care celălalt obișnuiește să scrie. Cât de mult reușesc să se apropie cei doi tineri? Vor ajunge să se iubească cu adevărat? Vor reuși să respecte termenul limită?

Dincolo de multiplele impedimente eu cred romanul de față este de fapt cel pe care l-a scris January Andrews. E cartea în care a reușit să-și depășească limitele, să se maturizeze și să trăiască cu adevărat. Lipsa tatălui a spart globul de cristal, a eliberat-o și a lăsat-o să zboare singură, să-și caute drumul.

RECENZIE: ,,Iubirea, ca o pânză de păianjen"

 

Nu știu dacă e corectă ordinea în care am ales să citesc romanele (sau dacă există o ordine anume), mai degrabă m-am lăsat condusă de intuiție și de farmecul pentru titlul cărții, ,,Iubirea, ca o pânză de păianjen". Ulterior, voi face cunoștință și cu Daria, protagonista din romanul ,,Gheață la malul sufletului meu".

Am crezut că voi găsi un roman de dragoste. Atât. De fapt, am descoperit cum se scrie un astfel de roman. Pornind de la fapte reale, concrete, scriitorul care este și protagonist, țese o poveste magică care va purta cititorul pe meleaguri cunoscute: romanticul și feericul Brașov cu ale sale peisaje de basm. Cu multă îndeletnicire și măiestrie îmbină realul cu fantasticul, astfel încât firul subțire care le desparte, uneori este insesizabil. 

De la o pagină la alta, stările și sentimentele se intensifică și devin mai evidente, mai apăsătoare. Negativismul nu este exclus, însă este învăluit în dragoste și înlăturat. Chiar dacă acolo unde există iubire, există și durere, nimeni nu este dispus să renunţe la ea. Dincolo de dezamăgiri rămân întipărite în minte și în suflet unele amintiri care au impregnat răni, altele care au adus alinare.

Să nu uităm faptul că am fost creaţi din iubire și avem menirea de a iubi la rândul nostru!

Mulțumesc autorului pentru oportunitatea de a citi acest frumos roman!