Wednesday, December 30, 2020

Cărţile preferate (2)

 



Îmi plac şi romanele contemporane. Ocupă un loc aparte alături de cele clasice. Nu vreau să le caut termene de comparaţie, ci doar să evidenţiez acele cărţi pe care le-am apreciat:

 

1.      Pictează-mă în culori indiene – D. Pîslaru

Cartea perfectă este aceea în care ajung să mă regăsesc: fără dubiu regăsesc principiile după care îmi organizez viaţa, îl întâlnesc pe el şi ajung să mă iubesc pe mine, fata imperfectă. Simt că aş putea reciti acest roman încă de 1000 de ori fără să mă plictisesc. De ce? M-a impresionat mult modul în care autoarea a descris traseul parcurs de Evelyn devenind dintr-un ateu convins un credincios. Cum? Iubind cu adevărat sufletul său pereche.

 

2.      Sub arcuiri de curcubeie strâmbe – P. L. Popan

Este o carte care ilustrează imaginea societăţii din zilele noastre. Oameni „comuni” care se închină banilor şi uită să iubească cu adevărat. Din dorința de a avea mai mult decât avem nevoie devine aproape imposibil să ne bucurăm de iubire atunci când se ivește în viața noastră. Efectiv, o înlăturăm, apoi râvnim cu nesaț măcar la o picătură, dar ne-am îndepărtat prea mult.

 

3.      Sfârşitul înseamnă un nou început – A. Niculescu

Ador cartea asta! Deşi este greu de crezut la 35 de ani, viaţa lui Adrian Niculescu a bătut filmul. A trecut prin multe încercări din care a ieşit învingător. Dacă părinţii lui au fost cei care au clacat primii, el a avut puterea necesară să reîntregească familia. Un destin zbuciumat care ne oferă adevărate lecţii de viaţă.

 

4.      La răscruce de viaţă – C. Grosaru

            În viaţă, nimic nu este întâmplător. De la fiecare persoană pe care o întâlneşti poţi învăţa ceva util, important este să fii deschis şi dispus să cauţi în continuu. George descoperă adevărul numai în momentul în care este dispus să se iubească pe sine şi pe ceilalţi. TU eşti adevărata fericire. Iubeşte, oferă, trăieşte!

 

5.      Privind înăuntru – P. Rotar

Este o carte diferită. Foarte diferită de cele pe care le-am citit până acum. Eu o văd ca pe un jurnal intim cu importante lecții de viață necosmetizate sau mai multe gânduri sincere care ilustrează un șablon cu care alte persoane se aseamănă. Mai ales că, autoarea se dezbracă de toate secretele și își expune durerea fără rețineri. Și atât. Nu vom găsi răspunsuri, soluții sau o terapie de vindecare, ci doar situații concrete, alegeri asumate și consecințele aferente.

Mi-am imaginat încă de la început că autoarea este o prietenă apropiată care îmi povestește în detaliu fiecare întâmplare pentru a se elibera treptat de povara pe care o cară zilnic pe umeri. Nici nu știu cum de a putut o femeie singură să îndure atâtea probleme. Pot să o înțeleg, dar nu știu ce sfat să îi dau. Nici măcar nu are nevoie de el. Ea vrea doar să o ascult. Eu și toți ceilalți care sunt curioși să-i citească romanul. Nu mă identific cu niciuna din experiențele ei, dar am învățat să-mi iubesc defectele. Ele sunt ale mele și mă ajută să fiu specială. Așa cum și Petronela este specială. Da, chiar așa! Pentru că, a avut și are putere în continuare să scrie atât de frumos întâmplări neobișnuite. Pentru că, a ales să ridice capul sus și să meargă înainte chiar dacă acest lucru părea imposibil. Pentru că, a avut curajul să ne arate tuturor că într-o zi va fi mai bine.

 

6.      Cazul „Vulpea” – Leila Sandra M.

Şi autorii români scriu cărţi bune. Asta e chiar foarte bună. E păcat că mai trebuie să aştept până să apară şi volumul 2 şi altele.

În prim plan, o cunoaştem pe Norma, o femeie care tocmai se trezeşte din amnezie, lângă aşa-zisul ei soţ, Joe. Deşi, nu ştie nimic despre trecutul ei şi nimic nu se leagă din ceea ce-i mărturiseşte bărbatul, ea nu are de ales decât să îşi accepte destinul. Asta până într-o zi ... ziua în care Norma aude de Frank Harrison şi decide să-i ceară ajutorul.

Apoi, îl cunoaştem pe Dennis Kayderman, detectivul care nu a încetat să-şi caute soţia decedată. Apar noi indicii în cazul „Vulpea”, iar o femeie îl caută. Cine este ea şi de unde îl cunoaşte? Să fie martorul cheie în cazul „Vulpea” sau cea care îl va conduce mai aproape de adevăr?

Nu-mi va rămâne decât să citesc şi volumul 2, după ce va vedea lumina tiparului.

 

7.      Seria „Aşii de inimă” – C. Stanciu

Se mai găseşte loc pentru iubire în Las Vegas, oraşul păcatelor? Rose şi Lukas ne  învaţă că numai dragostea adevărată poate învinge avaritatea, viclenia, trădarea şi minciuna. Dragostea nu-i poate uni numai pe cei mai aprigi duşmani, cu ea se pot clădi şi mari imperii.

Sunt cărţi care mi-au plăcut mult şi din care am desprins următorul mesaj: să nu-mi fie teamă să iubesc cu adevărat”.

 

8.      Călcând pe cioburi – M. Iconaru

Autoarea a ales să creeze o poveste tristă şi des întâlnită, din păcate, în societate. Oare în câte femei o putem regăsi pe Samantha, o fată abuzată careia „trecutul” nu îi permite să fie fericită? Să fie o greşeală capitală alegerea ei de a iubi cel mai popular băiat din liceu? Atunci când ea decide să-l părăsească, viaţa i se schimbă radical. Ceea ce pare a fi doar posesivitate, la început, se transformă într-o obsesie uriaşă care  o va urmări mereu până o va distruge complet.

 

 

            Indiferent ce cărţi voi alege, întotdeauna ştiu că am optat pentru varianta corectă. Fiecare roman are un mesaj pe care numai cititorul îl poate găsi şi fiecare cărămidă clădită este o treaptă urcată mai sus pe scara progresului şi a evoluţiei.



Saturday, November 14, 2020

Recenzie ,,Te urăsc, te iubesc" - Sally Thorne

 


Nici dacă intenţionam să caut o carte amuzantă nu cred că reuşeam să găsesc una mai bună decât asta. Aveam nevoie să râd şi să uit de toată tensiunea prin care am trecut în ultima perioadă. Şi, aşa cum spuneam, am găsit romanul ideal: ,,Te urăsc, te iubesc” de Sally Thorne.

 Am adorat povestea şi îmi doream să nu se mai termine. Alături de personaje am trecut prin multe întâmplări amuzante, stări contradictorii, entuziasm şi suspans. Am îndrăgit-o pe Lucy Hutton pentru că într-o oarecare măsură ne asemănăm. Este optimistă, perfecţionistă şi iubeşte cărţile. Emană bucurie, zâmbeşte mereu şi se îmbracă cu haine prea colorate. Este încăpăţânată şi ambiţioasă. Nici chiar atunci când trebuie să lupte cu cel mai mare duşman al său pentru acelaşi post în companie nu are de gând să renunţe. Este o luptă dificilă. Adversarul său e nimeni altul decât colegul de birou, omul pe care îl urăşte cel mai mult şi căruia nu se sfiieşte să-i arate asta. Sentimentele sunt reciproce. Nici el nu o simpatizeză. Toţi ceilalţi din firmă cunosc aceste detalii, dar nu se împlică.

Războiul se derulează între Lucy şi Joshua. Ea, fata veselă, încrezătoare şi hotărâtă ... el, un bărbat încorsetat, meticulos şi lipsit de bucurie. Cum vor decurge lucrurile având în vedere că în situaţia dată fiecare trebuie să fie atent la care este pasul următor făcut de adversar? Noile circumstanţe îi vor apropia mai mult sau va spori dispreţul pe care şi-l poartă reciproc?

Când tensiunea dintre ei mai are puţin şi dă în clocot, Lucy descoperă că poate, de fapt, nu îl urăşte pe Joshua. Şi, poate că nici el n-o urăşte. Gesturile tind să relateze contrariul. Bănuieli nerostite scot la iveală două persoane diferite. Doi oameni care ştiu să iubească. Care se iubesc cu adevărat.

Sau, poate, e doar un alt joc de-al lor.

Cine-i poate înţelege? Poate, nici nu trebuie.


Cu drag,

Şoarece de bibliotecă!

(Andreea Pop)

Cartea mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Am fost impresionată. Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
            Cartea o găsiţi aici.

Friday, October 2, 2020

Recenzie seria ,,Aşii de inimă" - Crina Stanciu

 



Titlu: Aşii de inimă
Autor: Crina Stanciu
Editura: Stylished Books
Număr pagini: 1145
Categoria: Literatura contemporană


E timpul să vă povestesc despre cărţile preferate. Cele trei volume din seria „Aşii de inimă” mi-au ţinut companie pe toată perioada cât m-am pregătit pentru admiterea la doctorat. Pot spune că mi-au şi purtat noroc, iar în puţinele pauze pe care le-am avut mi-au oferit cea mai frumoasă poveste de dragoste „asezonată” cu mult suspans, mister, acţiune, adrenalină şi senzualitate.

Am pătruns neiniţiată în lumea cartoforilor alăruri de Rosemary. Am observat în ce constă patima pentru jocurile de noroc şi am străbătut pas cu pas călătoria iniţiată de aceasta. Totul porneşte de la dorinţa ei arzătoare de a afla ce i s-a întâmplat tatălui său, iar atunci când i se oferă oportunitatea de a munci în Las Vegas, nimic nu o opreşte să accepte. Ceea ce nu ştie este faptul că îi este sortit să-şi întâlnească alesul inimii, care e nimeni altul decât Lukas Halstein, cel mai puternic şi viclean magnat din oraş.

Culmea ironiei, Lukas este cel fascinat de frumoasa brunetă încă de la început şi nu invers. Deşi, atunci când o întâlneşte jucând la mesele lui de poker, acompaniată fiind de unul dintre duşmanii săi, doreşte să o gonească din Oraşul Păcatelor, ambiţia şi dârzenia ei de a-l confrunta îl uimeşte peste măsură. De aici şi până la o iubire intensă nu mai e decât un pas.

Bărbatul pare mai hotărât ca niciodată să o cucerească şi este dispus să facă orice pentru a fi doar a lui. Dovezile sunt numeroase, fascinaţia lui pentru ea creşte de la o zi la alta şi astfel Rose este tot mai aproape să afle adevărul. Totodată, deţine şi cel mai puternic aliat. Şi chiar dacă responsabilul pentru moartea tatălui său nu este un criminal comun, ci unul dintre cei mai aprigi inamici ai lui Lukas, Rose nu este dispusă să renunţe.

Se produce o întorsătură dramatică în momentul în care Lukas descoperă că tatăl său ar putea fi considerat vinovat pentru moartea lui Michael Arrington (tatăl lui Rose). Pentru a se convinge că este doar o greşeală, acesta alege să afle singur adevărul lăsând-o pe fată singură şi vulnerabilă în faţa mârşăviilor lui Austin de LaBassiesse.

Ritmul acţiunii devine mai alert ... Michael Arrington nu este mort. Rose află că este nepoata lui Austin de LaBassiesse şi viitoarea moştenitoare a întregului său imperiu. Şi acum va trebui să aleagă. Bani şi putere sau iubire? Aici se va încheia povestea lor de dragoste sau vor fi mai uniţi ca niciodată?

Este mai bine să descoperiţi singuri. Sunt convinsă că veţi fi fascinaţi de această poveste deoarece accentul este pus pe comportamentul şi acţiunile personajului, conturate minuţios şi cu rigurozitate, adrenalina vă va purta în situaţii neprevăzute, iar suspansul vă va ţine cu sufletul la gură. Veţi fi purtaţi pe culmi nebănuite şi veţi dori să aflaţi tot mai multe detalii. Nu există cale de întoarcere. Şi nici aşteptarea nu este o variantă. Sunt sentimentele pe care le-am simţit de la început şi până la sfârşit.

Încă nu v-aţi convins? Nu cred asta!

Cu drag,
Şoarece de bibliotecă!
(Andreea Pop)

Aceaste cărţi mi-au fost oferite de editura Stylished Books pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru aceste exemplare. M-am bucurat din plin de ele! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
            Cărţile le găsiţi aici.

Tuesday, July 14, 2020

Recenzie "Femeia cu mască" de Miruna Vasiliță


Titlu: Femeia cu mască
Autor: Miruna Vasiliță
Editura: Eikon
Număr pagini: 213

"Nu există soartă mai rea decât aceea de a cădea în capcanele propriei minți și de a trage în întuneric după tine și oameni nevinovați."

Citatul de mai sus descrie foarte bine întregul conținut al cărții. Este ca un motto pe care aceasta se bazează. 
"Femeia cu mască" este un volum de proză scurtă ce abordează diverse teme din genul polițist, psihologic, SF, fantasy sau dragoste. Unele dintre ele îmbină aceste elemente și este surprinzător cum fiecare poveste se învârte în jurul unui lucru mărunt care poate duce la o crimă odioasă. 

Una dintre poveștile care mi-au plăcut foarte mult a fost "Focul lui Sumedru". M-au impresionat informațiile adunate de Miruna Vasiliță și îmbinate cu o poveste unică și plină de magie: focul lui Sumedru este o tradiție reală românească veche de 2.000 de ani și se sărbătorește în noaptea dintre 25 și 26 octombrie, când oamenii aprind focuri și se adună în jurul lor.

O altă povestire care mi-a plăcut a fost "Magia lui Shakespeare". M-a surprins imaginația scriitoarei și modul în care a împletit literatura SF cu arta shakespeariană.
Am observat că în majoritatea povestirilor apare tipologia "polițistului de teren", care încearcă să rezolve o crimă din dragoste, de cele mai multe ori.
De asemenea, locurile precizate în carte sunt locuri reale din București, documentate chiar de Miruna.

Țin să precizez că am cunoscut-o personal pe scriitoare Miruna Vasiliță și m-a încântat discuția cu ea pe tema cărții de debut.
Mult succes în continuare, draga mea și la cât mai multe cărți publicate!

Recomand "Femeia cu mască" pentru o evadare din cotidian.
Cartea o puteți găsi pe site-ul editurii Eikon: Femeia cu mască.
Lectură plăcută!

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă 

Recenzie "Omul a uitat că trebuie să moară" de Ioana Trif


Titlu: Omul a uitat că trebuie să moară 
Autor: Ioana Trif 
Editura: Eikon
Număr pagini: 195

Am citit "Omul a uitat că trebuie să moară" pe nerăsuflate. Este una dintre cele mai bune cărți distopice pe care le-am citit până acum. Expune o lume inversată, întoarsă cu susul în jos, în care rolurile dintre oameni și animale sunt schimbate. 

Este o carte care ridică unele semne de întrebare pe care majoritatea oamenilor le ignoră sau nu le văd. Este o carte dură, sângeroasă, plină de sentimente contradictorii, de la ură la dragoste. Îmi place mult stilul elevat și complex al autoarei, imaginile create din cuvinte alb-negru debordează de culori și emoții.
Nu este o carte pentru oricine, asta este clar. Și poate că nu va fi apreciată la adevărata ei valoare, dar pe mine m-a marcat și m-a învățat ceva: compasiunea pentru ceilalți oameni, pentru natură și animale.

Ioana Trif este un om excepțional, cu o gândire matură. Abordează o mulțime de teme interesante în "Omul a uitat că trebuie să moară", precum: filozofie, nemulțumiri interioare, tehnologia actuală, natura dezlănțuită, lumea apocaliptică. 
"Se spune că zeii sunt geloși pe om, pentru că moartea care îl pândește îl face să simtă lumea din jurul său, așa cum ei nu ar fi fost capabili niciodată."


Recomand cu drag această carte atipică. Dacă sunteți pasionați de genurile distopice cu siguranță vă va plăcea.
O puteți achiziționa de pe site-ul editurii Eikon: Omul a uitat că trebuie să moară.
Lectură plăcută!

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă 

Recenzie "Renăscând din cenușă" de Anna Tyboleyn

Titlu: Renăscând din cenușă 
Autor: Anna Tyboleyn 
Editura: Stylished Books 
Număr pagini: 346

 „I-am numărat respirațiile și am înțeles că fericirea nu durează mult.” 

Din uitarea imposibilă se naște iubirea adevărată care va uni și cele mai sfâșiate suflete. 

Nu e facil să iubești de mii de ori aceeași persoană, de fiecare dată în moduri distincte, letal de dulce și de complicat, dar cu o savoare a amintirilor pierdute în așternuturile clipelor de apoi. 

Arun York și Ana Evans trec prin foc și ajung să fie legați de o dorință toxică de a iubi, ajungând să renască din propria lor cenușă. 

„Inima mea se dezice de mine. Simt cum îmi întoarce spatele și devine una cu ființa lui. Îl alege pe el.”

Boala ei reprezintă cel mai mare chin pentru el, însă nu renunță la cea care în fiecare zi îl uită. Alege să rămână și să vindece ceea ce a mai rămas din dragostea lor profundă. Intens și al naibii de dulce, Arun este hotărât să o recucerească de mii de ori. Fericirea lui și a ei reprezintă nucleul care va exploda odată cu reîntoarcerea Anei. 

„În nuanța iubirii am pictat trei siluete.”

Și dacă dragostea provine din cele mai tainice cotloane ale sufletului, oare va învinge mereu? 


"Renăscând din cenușă" m-a surprins încă de la prima pagină, unde este expusă "povestea" dintre Soare și Pasărea Phoenix. Am fost surprinsă de citatele pe care le-am extras din carte, pentru că sunt o mulțime, iar lucrul care chiar m-a frapat a fost constatarea că tot ce este scris în această carte izvorăște din sufletul autoarei. Se vede suferința, trădarea, dorul, iertarea pe care le-a încercat sufletul ei, îmbrăcate foarte bine de personajele ei.


Am apreciat tipologiile alese personajelor și mi-a plăcut mult evoluția lor pe parcursul cărții.
"Renăscând din cenușă" am catalogat-o ca fiind o carte psihologică, deoarece abordează o temă interesantă despre amnezie și obsesie. Atunci când durerea umană devine prea puternică pentru a suporta realitatea, omul își induce singur amnezia, ca un zid pentru a stopa suferința. 

Sentimentele pe care le-am încercat în această carte sunt intense și am putut vedea și fața urâtă a iubirii, urmărind, totodată, și renașterea, acceptarea termenilor și a trecutului care poate fi marcant.

Recomand această carte persoanelor pasionate de psihologie și iubitorilor genului "dragoste".
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Stylished Books: Renăscând din cenușă.

Lectură plăcută!
Cu drag, 
Șoarecele de bibliotecă 

Sunday, July 5, 2020

DE VORBĂ CU DYANA PÎSLARU



Mă bucur nespus de mult că am avut ocazia să o cunosc pe Dyana Pîslaru citindu-i minunatul roman ,,Pictează-mă în culori indiene”. Poate, într-o zi, vom avea posibilitatea să ne întâlnim şi faţă în faţă. Dar, până atunci, eu îi mulţumesc că a ales să scrie un roman numai pentru mine. Am făcut această afirmaţie deoarece consider că ne asemănăm mult ţinând cont de principiile pe baza cărora autoarea a construit personajele.

În continuare, vă învit să aflaţi mai multe detalii despre acest om minunat.


Şoarece de bibliotecă: Descrie-te în câteva cuvinte.

Dyana Pîslaru: Introvertită, ciudată și fără toate țiglele pe casă, cum se spune :))
Am 26 de ani, sunt căsătorită și am un fiu de cinci anișori. Dar continui să fiu copilăroasă. Uneori mă întreb cum de mă suportă soțul :)). Nu mă împrietenesc ușor cu oamenii și abia dacă scot două vorbe în preajma străinilor, dar odată ce ajung să cunosc o persoană și să mă simt în largul meu alături de ea, sunt cu totul alt om. Râd tot timpul, aleg să văd doar partea plină a paharului și mă îmbărbătez singură în orice situație. Urăsc certurile, scandalurile și bârfa, motiv pentru care și aleg să fiu mai retrasă.
           Sunt un cinefil înrăit, îmi plac jocurile video, ador muzica de toate felurile și mă uit la desene animate.

ŞB: Când ai descoperit pasiunea pentru scris şi de când ai început să faci asta? Cine te sprijină în tot acest proces?

DP: Mi-am descoperit pasiunea pentru scris când eram copil. Prima poveste – mai bine spus, o încercare de poveste – a fost în clasa a șasea. Am luat acest hobby în serios abia acum câțiva ani, când am descoperit minunata comunitate de scriitori și cititori români. Atunci am venit cu idei mai puțin puerile de povești, unele pentru care m-am chinuit să-mi îmbunătățesc stilul, căci am simțit că merită să fie dezvoltate frumos.
        Am sprijinul familiei, mai ales al soțului, care e lângă mine pe post de conștiință a mea când vine vorba de scris. Parcă îl și aud acum, dacă m-ar vedea la laptop: „Ce faci acolo? Iar nu scrii?” :))
        Și o mai am pe Simi, o bună prietenă pe care am cunoscut-o prin intermediul poveștilor mele. Scriam pe Wattpad, iar ea îmi era cititoare. Ne-am împrietenit curând și am descoperit că avem foarte multe în comun. De atunci, a fost acolo pentru mine. Știu că mă pot baza pe ea pentru o părere sinceră, ori să-mi spună ceva de dulce când mă culc pe-o ureche și nu mai scriu.


ŞB: De curând am terminat de citit romanul ,,Pictează-mă în culori indiene”. Îl ador, iar de Charan m-am îndrăgostit de la început. De unde te-ai inspirat pentru a scrie acest minunat volum?

DP: Având nenumărați prieteni care judecau India, mă judecau pe mine pentru simplul motiv că-mi plăcea această țară, am crezut că, scriind despre ea așa cum eu o văd eu, aș putea schimba percepții. Am realizat că asta nu pot face, dar am ajuns să mă atașez de poveste și de personaje. Le-am creat după principiile mele de viață, lăsându-le să dea glas gândurilor mele legate de credință, relații interumane, familie și societate.

ŞB: De unde cunoşti obiceiurile din India? Dar celelalte mari obiective turistice din America? Ai vizitat cele două ţări?

DP: Obiceiurile din India le cunosc, în cea mai mare parte, din filme. Atunci când am început să scriu această carte însă, am început să mă și documentez. Au fost ore întregi de cercetări, de urmărit documentare, de citit. Să scriu un capitol care necesita mai multe informații de acest gen era o adevărată aventură: cincizeci de foi cu informații în jurul laptopului, o sută de pagini deschise în Chrome și două videoclipuri urmărite în paralel :))

        Nu am avut ocazia să vizitez niciuna dintre aceste țări din păcate, dar, atunci când trebuie să descriu un anumit loc, obișnuiesc să mă documentez, să urmăresc clipuri ale celor care au fost acolo pentru a descrie cât mai bine decorul. Blogurile de călătorii sunt o adevărată comoară pentru mine.

ŞB: Povestea se bazează pe fapte reale sau totul este doar ficţiune?

DP: Totul este ficțiune. Anumite sentimente, anumite replici sunt inspirate din viața reală, din viața mea, dar acțiunea este pură ficțiune.

ŞB: Ne-ai oferit şi multe detalii despre dansuri. Este vreuna dintre pasiunile tale?

DP: Da. Eram, aș putea spune, obsedată de dans în adolescență. Am avut chiar și câteva tentative de a activa în domeniu, dar renunțam înainte de a începe. Sunt o fire oarecum timidă, introvertită, iar asta m-a făcut să dau înapoi de la multe lucruri. Numai ideea de a vorbi, ori de a dansa în fața cuiva îmi făcea inima s-o ia la trap, darămite să o și fac. În schimb, cunosc toate tipurile de dans, cunosc tehnici și pași – pași pe care îi fac de una singură prin casă, mai ales atunci când fac curățenie. J

ŞB: Un scriitor este un cititor de cursă lungă. Ce cărţi preferi să citeşti? Ce opere ne recomanzi?

DP: Genul meu preferat e fantasy. Cel mai mult mă atrag romanele pline de mister, conspirații, adrenalină, genul acela care te lasă cu un milion de întrebări la finalul fiecărui capitol. Dar citesc cu aceeași plăcere și un roman de dragoste, unul polițist, ori istoric. Pot spune că... citesc orice. În funcție de starea de spirit sau, pur și simplu, de ceea ce-mi pică în mână.

        M-am îndrăgostit de seria „Regii blestemați”, chiar dacă romanele istorice sunt puține pe lista mea de lectură. Pentru iubitorii de romane pline de mister îl recomand cu drag pe Dan Brown. Mulți sunt de părere că scrie comercial, că nu-i mare lucru de capul lui, dar am citit cu sufletul la gură fiecare carte a lui pe care am reușit să o achiziționez. Ca și roman distopic, „Jocurile foamei” a fost preferatul meu. Fantasy... aici n-am unul preferat. Le-am adorat pe toate în egală măsură. Aș putea să o recomand însă pe Theo Anghel, o scriitoare minunată ale cărei cărți le-am descoperit de curând. Seria „Am murit, din fericire” mi-a alungat somnul nopți la rând cu câteva luni în urmă.

ŞB: Ştiu că ne pregăteşti şi al doilea volum. Care este data preconizată privind lansarea lui?

DP: Da, al doilea volum este pe drum, dar nu pot spune o dată exactă. Muza nu a fost de partea mea o bună perioadă de timp, motiv pentru care încă mai am de lucru la el.

ŞB: Abia aştept să citesc şi al doilea volum. Ne poţi spune, în câteva cuvinte, ce se va întâmpla în continuare?

DP: Așa cum bine știti, Charan și Evelyn au dat-o la pace cu sentimentele lor și au căzut de acord să-și jure credință. Eve a acceptat la finalul primului volum să-l ia de soț. Cu cățel cu tot :))

       Acum, date fiind diferențele culturale și neînțelegerile apărute pe parcurs, părinții lui sunt total împotriva acestei idei. Rămâne de văzut dacă Evelyn va reuși să le câștige inimile, așa cum pe-a lui Charan a câștigat-o, și dacă totul se va termina cu bine pentru ei.

ŞB: Ce alte cărţi ai mai publicat până acum?

DP: Am publicat primul volum dintr-o serie fantasy intitulată Stringent, la editura Quantum Publishers.

ŞB: Mi-a plăcut foarte mult! Nu aş schimba nimic la acest roman şi mă bucur că am avut ocazia să-l citesc. Îmi doresc ca şi ceilalţi pasionaţi de lectură să-l descopere. De unde pot fi cumpărate cărţile?

DP: Fiica Infernului, primul volum al seriei Stringent, după cum am spus și mai sus, poate fi achiziționat de pe site-ul editurii Quantum. Pictează-mă în culori indiene este disponibilă pe site-ul editurii Stylished. De asemenea, ambele pot fi găsite pe site-uri precum cărturești.ro ori elefant.ro.

ŞB: La ce proiecte lucrezi în prezent?

DP: Acum lucrez în paralel la volumele următoare din cele două serii deja publicate. Am însă și un alt proiect, unul la care lucrez atunci când sunt în impas la acestea. Este o poveste mai macabră, care are în prim plan un asasin. Și o văduvă pusă pe răzbunare. Atât voi dezvălui J


               Mulțumesc pentru timpul acordat, draga mea!

Wednesday, July 1, 2020

TREI CĂRŢI DIFERITE



În cursa cu responsabilităţile am şi eu momentele mele de relaxare. Nu pot să mut munţii din loc, însă reuşesc să fac ceea ce-mi place. Ca de obicei, lista şi cărţile preferate sunt pregătite. Ceea ce îmi lipseşte este timpul necesar pentru a le citi pe toate. Sunt mulţumită că mă pot bucura şi de puţin. Ce e prea mult, strică. Deci, mă gândesc să vă povestesc desăpre 3 romane pe care le-am citit în ultima vreme:

          1.  Şi am spus da. O poveste de iubire – E. Gilbert
Am citit o frumoasă poveste de dragoste descrisă în prea multe pagini, care m-a plictisit. Am pornit entuziasmată în călătorie şi am refăcut traseul din primul roman (Mănâncă, roagă-te, iubeşte), dar m-am pierdut în detalii şi am pierdut esenţa. Sunt convinsă că totul putea fi relatat succint punându-se mai mult accentul pe relaţia cuplului şi nu pe locurile şi traseul în sine. Până la urmă, autoarea a vrut să convingă atât cititorii cât şi pe ea că, căsătoria a fost colacul lor de salvare şi o bună alegere pentru a trăi o viaţă liniştită împreună.

            2.    Cartea Mironei – C. Serghi
Ce mult mi-a plăcut cartea asta! Ce mult se aseamănă Cella Serghi cu protagonista sa, Mirona Runcu. Amândouă  trăiesc o iubire neîmplinită şi cred cu încăpăţânare în visul lor: acela de a scrie un roman. Oare acesta e preţul pe care trebuie să-l plătească pentru a obţine ceea ce-şi doreşte? Ar fi ajuns Mirona scriitoare dacă nu l-ar fi cunoscut pe Ştefan, un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă, inteligent şi fermecător, dar însurat, aşadar inaccesibil? Mirona, da! Dar Cella? Cu siguranţă, nu! Ce mare influenţă a avut Camil Petrescu asupra ei! Şi ce opere frumoase ne-au dăruit amândoi!
3.      Umbra vântului – C. R. Zafon
Atunci când o carte nu îmi place, o abandonez şi revin după un timp asupra ei. Ciudat, dar adevărat, nu am putut termina de citit această ,,bijuterie”. Aşa că, am decis că acum e momentul potrivit şi nici că se putea mai bine.
Daniel Sempere este condus de tatăl său în Cimitirul cărţilor uitate, de unde băiatul are dreptul să îşi aleagă o singură carte. Ceea ce nu a ştiut părintele a fost faptul că acel volum îl va fascina atât de mult pe tânăr încât va alege să pornească singur într-o lungă călătorie pentru a-l cunoaşte mai bine pe Julian Carax, autorul cărţii alese (,,Umbra vântului”). Şi nu de puţine ori, viaţa acestuia va fi pusă în pericol. Va descoperi multe poveşti tulburătoare, suflete zbuciumate, crime … va merita efortul?

          Am savurat cu intensitate fiecare moment, fiecare carte. Aveam nevoie de asta. Aveam nevoie de cărţile mele preferate.

Tuesday, June 30, 2020

Un acord tacit



Iunie. Soarele străluceşte cu putere, asfaltul e fierbinte, simt că nu pot respira. Înaintez spre locul stabilit. Ionela mă aşteaptă. Cred că am întârziat. O văd în depărtare. Stă cu ochii pironiţi în telefon şi zâmbeşte. Fata asta e veselă mereu. Dacă aş putea fi şi eu aşa ...

O salut ... Ea îşi ridică privirea şi îmi răspunde încet. Apoi, mă prinde de mână şi mă trage după ea. Nu înţeleg de ce se grăbeşte. Şi, de parcă ar reuşi să-mi citească gândurile, spune:

-          În câteva momente începe filmul! Te rog să te grăbeşti puţin!
-          Nu am convenit să vedem un film azi, ci să vorbim despre noul proiect la care vom lucra împreună.
-          Proiectul mai poate aştepta. Avem suficient timp să terminăm totul, însă la cinema ne-am propus să venim încă de când eram studente.
-          Ştiu ... am murmurat eu, mai mult pentru mine.
-          Am ales ceva ce îţi place. E regizat după unul din romanele tale preferate. Îl vei recunoaşte, negreşit.
-          Mulţumesc, draga mea! Sunt tare încântată, deşi aş fi preferat un film indian. Ştiu că tu le adori.
-          Poate, data viitoare.
-          Cred că nu e prea târziu să te conving să citeşti o carte. E despre obiceiurile şi religia din India şi nu numai atât. De curând, am citit romanul ,,Pictează-mă în culori indiene” de Dyana Pîslaru. Doamne, ce mult mi-a plăcut! Acum te înţeleg de ce te uiţi la ele. E multă culoare, bucurie şi dans.
Se uită la ceas, apoi la mine. Zâmbeşte.
-          Ştiu că vrei să-mi citeşti din carte. Te cunosc prea bine. Se aşează pe o canapea şi aşteaptă.

E linişte. Glasul meu se aude ca un ecou. I-am citit doar un citat.

,,-Nu iubirea este baza într-o căsnicie, ci respectul. Poţi ajunge să-l iubeşti pe cel pe care-l respecţi, dar dacă nu-l respecţi pe cel pe care-l iubeşti, dragostea e zadarnică!”

            Delicat, a luat cartea şi a băgat-o în geantă. Mi-a zâmbit, nu înainte de a pătrunde în sală. A fost un acord tacit prin care am stabilit că vom discuta multe ore despre această carte.

Saturday, June 20, 2020

RECENZIE: ,,Pictează-mă în culori indiene"



Titlu: Pictează-mă în culori indiene
Autor: Dyana Pîslaru
Editura: Stylished Books
Număr pagini: 560
Categoria: Literatura contemporană


Prefer să prezint cartea de față într-o manieră neobișnuită și să declar încă de la început că o ador. Am impresia că a fost scrisă pentru mine şi nu mă îndoiesc de faptul că nu vor fi puţini cei care o vor iubi la fel de mult. Am suficiente argumente pe baza cărora îmi pot justifica afirmaţia.


Mai întâi am ajuns să-l îndrăgesc pe Charan, bărbatul perfect, căruia pare să nu-i lipsească nimic: este atrăgător, inteligent, bogat şi are o carieră de succes. Cu toate astea, pe mine m-a cucerit cu înţelepciunea sa. L-am cunoscut, pas cu pas, în momentul în care a ales să-şi deschidă sufletul în faţa lui Evelyn. Sunt multe replici care m-au determinat să meditez suficient timp cât să înţeleg şi mai bine diferenţele dintre noi sau culturile noastre.
De ce am ales să-l privesc cu alţi ochi­? Datorită comportamentului şi a caracterului său.

  • Credinţa este fundamentul pe baza căruia se formează o familie unită şi o viaţă liniştită
Tind să cred că nu întâmplător a decis autoarea ca personajul feminin să fie un ateu. La vârsta de 19 ani, Evelyn îşi pierde ambii părinţi într-un accident de maşină. Devastată, dar curajoasă îşi urmează pasiunea pentru dans şi renunţă la credinţă. Consideră că ceea ce i s-a întâmplat a fost o mare nedreptate, iar destinul i-a jucat feste de fiecare dată.


Însă, toate aceste idei îi sunt zdruncinate atunci când descoperă obiceiurile şi tradiţiile hinduse. Dacă până să îl cunoască pe Charan doar le privea fascinată la televizor, după aceea nimic nu a împiedicat-o să participe efectiv la ceremonii şi ritualuri. Nici vizitele dese făcute la templu nu au fost în zadar. Aflată într-un mare impas, atunci când Richard, managerul ei, era la un pas de a-şi pierde viaţa, a învăţat să se roage, din nou.

  • Iubirea uneşte oameni diferiţi
Evelyn este o americancă talentată, ambiţioasă, hotărâtă şi încăpăţânată. Charan este un star de cinema indian dispus să facă faţă oricărei provocări pentru a avansa în carieră. Ceea ce îi uneşte este pasiunea pentru dans şi o colaborare pentru care trebuie să lucreze împreună. Ce se mai poate întâmpla între două persoane care sunt nevoite să-şi petreacă mai mult timp una lângă alta decât separate?


Este evident că apare iubirea … dar nu în acelaşi timp la amândoi. Cel puţin, Evelyn nu este pregătită să recunoască asta. După ce căsnicia sa a eşuat, iar fostul soţ nu vrea să-i redea libertatea, îi este greu să accepte să se implice într-o nouă relaţie. Neagă cu vehemenţă chiar şi faptul că este atrasă de frumosul indian. Şi îl lasă să plece. Abia atunci când rămâne singură devine conştientă de sentimentele sale.
Termenul pentru marele eveniment se apropie. Ea trebuie să plece în India, să-l întâlnească şi să danseze împreună. Povara ce o apasă nu o împiedică să nu-şi respecte angajamentele.

  • O relaţie se consolidează cu respect şi încredere

Sarcina sa este îngreunată în momentul în care află că Charan s-a logodit. Bărbatul a promis zeilor că dacă până la sfârşitul colaborării, el nu o învaţă să iubească din nou, va accepta o căsătorie aranjată de către mama sa. Afectată peste măsură, Evelyn îi mărturiseşte ceea ce simte pentru el. Oare, este prea târziu ca cei doi să-şi trăiască povestea de dragoste?


           Pot să vă spun doar că veţi fi surprinşi de cum vor evolua lucrurile, dar şi nerăbdători să aflaţi mai multe detalii. Urmează volumul doi … deci, povestea continuă!


Cu drag,
Şoarece de bibliotecă!
(Andreea Pop)

Această carte mi-a fost oferită de editura Stylished Books pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Este romanul care mi-a plăcut cel mai mult până acum! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
Cartea o găsiţi aici.