Recenzie: ,,Fata cea bună"

 

Titlu: Fata cea bună

Autor: Mary Kubica

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 384

Categoria: Literatura universală

Încă nu m-am săturat de Mary Kubica. Mai vreau să citesc încă o carte ... deja „am prins gustul” şi nu mă pot opri acum. Îmi doresc să o cunosc pe  „Fata cea bună”. Ştiu că are ceva special. Mia nu este o femeie oarecare. Tânăra e fiica renumitului judecător Dennett, copilul răzvrătit care creează multe probleme familiei. Pentru ceilalţi tatăl are grijă ca imaginea ei să rămână nepătată.

Cu toate astea, ea nu se opreşte. Mereu recurge la câte ceva pentru a atrage atenţia asupra sa. Până într-o seară când intră într-un bar unde ar trebui să se întâlnească cu iubitul ei, dar cum acesta nu mai apare, fata decide să părăsească localul alături de un străin. La prima vedere, Colin Thatcher pare o alegere perfectă pentru o aventură de o noapte. Dar să ajungă acasă la Colin se va dovedi a fi o mare greşeală. Totul se transformă într-o tragedie. Mia devine „lozul câştigător” pentru tânărul sărac. Sau cel puţin asta crede ea până în momentul în care constată că bărbatul rupe înţelegerea cu „amicii săi” şi alege să o păstreze.

Când Mia dispare, Eve, mama ei, împreună cu detectivul Gabe Hoffman sunt hotărâţi să mute munţii din loc numai să o aducă acasă pe fată, vie şi nevătămată. Ceea ce nu bănuieşte niciunul dintre ei este faptul că aceste acţiuni le va schimba radical vieţile. Cât de bine se cunosc unul pe celălalt? Există ceva care să îi ţină legaţi într-o familie pe aceşti oameni? Ce cântăreşte mai mult în balanţă: interesul sau iubirea?

Mia, fata cea bună, ne oferă o lecţie pe care nu o vom putea uita prea curând. Eu, cel puţin, mă voi gândi mult timp de acum încolo la ceea ce am citit. Nu cred că este etic şi convenţional să procedăm astfel, nici măcar atunci când totul este făcut în numele iubirii şi al dreptăţii.

          La final, ţin să menţionez un lucru important: familia este o binecuvântare. Nu o destrăma dacă nu o poţi „lega mai puternic”. E suficient să presari dragoste. Restul vine de la Dumnezeu. 

Cu drag,

Şoarece de bibliotecă!

(Andreea Pop)

Cartea mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. A fost o carte wow. Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
            Cartea o găsiţi aici.

Recenzie ,,Să nu plângi"

 

Titlu: Să nu plângi

Autor: Mary Kubica

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 352

Categoria: Literatura străină, thriller

Am crezut că am citit thrillerul perfect după ce am „savurat” romanul „Pacienta tăcută”. Nu m-am înşelat, însă pot afirma că există mai multe astfel de cărţi. „Să nu plângi” este una dintre ele. Oricât de multe imperfecţiuni vom căuta, nu vom găsi. Autoarea ştie cum să-şi ţină cititorii în suspans, acţiunea abundă în detalii şi totul este atent calculat şi bine pus la punct. Firul poveştii este simplu, cunoaştem puţine personaje. Verigile sunt puternic închegate. Imprevizibilul domneşte şi când ne aşteptăm mai puţin se întâmplă ceva ... grav.

De ce atât de mult mister? De fapt, de unde începe povestea? De la dispariţia lui Esther Vaughan. Într-un mod cât se poate de straniu fata lipseşte din apartamentul ei. În urma sa rămân câteva indicii care o determină pe colega ei de cameră, Quinn Collins, să se întrebe dacă aceasta era într-adevăr persoana pe care credea că o ştia. Detalii provocatoare promit să pună în pericol vieţile ambelor fete. Quinn nu stă cu mâinile în sân. Porneşte singură în căutarea prietenei sale. Cât de departe va ajunge şi ce secrete vor ieşi la iveală?

Între timp, într-un mic orăşel de coastă din Michigan, o necunoscută apare în cafeneaua unde Alex Gallo, un adolescent de 18 ani, se ocupă de curăţenie. Este atras de frumuseţea fetei şi comite păcatul de a o iubi sincer. Puritatea băiatului este ştirbită pas cu pas. Cu cât începe să o cunoască mai bine pe Pearl (numele pe care el i l-a ales) cu atât se apropie mai mult de prăpastia care „îl va înghiţi” fără milă. Relaţia lor evoluează treptat. Deşi, avansează într-un mod firesc se întâmplă lucruri ciudate. Alex culege fiecare piesă. Le pune cap la cap. Puzzle-ul e gata. Adevărul se dezlănţuie. Ies la suprafaţă minciuni îngropate demult. Prezentul se deformează, trecutul vine din urmă, viitorul este incert.

Cine este Pearl? Un vis frumos sau un coşmar? Alex descoperă totul, dar e prea târziu pentru a putea fi salvat. El face sacrificiul suprem în numele iubirii. Pentru cine? Pentru Pearl sau pentru Ingrid? Care dragoste este mai puternică? Cea pentru persoana iubită sau pentru mamă? Indiferent de opţiune, el rămâne un tânăr inocent care se ghidează după proprile principii. Simple şi concise.

         Deznodământul este şocant. Atunci când credem că nimic nu se mai poate întâmpla ... apare noutatea. Se creează legături între personaje, se formează amintiri, se înnoadă relaţii. Cine pe cine cunoaşte? Totul se termină sau abia acum începe­? Citiţi cartea şi vă veţi convinge. Merită!

Cu drag,

Şoarece de bibliotecă!

(Andreea Pop)

Cartea mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. A fost o carte wow. Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
            Cartea o găsiţi aici.

Recenzie: ,,Călcând pe cioburi"

 

Titlu: Călcând pe cioburi

Autor: Mirela Iconaru

Editura: Stylished Books

Număr pagini: 308

Categoria: Literatura contemporană

O carte tristă, dar foarte frumoasă!

Romanul spune povestea Samanthei Smith, o tânără abuzată căreia „trecutul” nu îi permite să fie fericită. Să fie o greşeală capitală alegerea ei de a iubi cel mai popular băiat din liceu? Atunci când ea decide să-l părăsească, viaţa i se schimbă radical. Orice încercare de a lua totul de la capăt este predispusă eşecului. Ceea ce pare a fi doar posesivitate, la început, se transformă într-o obsesie uriaşă care  o va urmări mereu până o va distruge complet.

Singurătatea pare remediul perfect. Ameninţările dispar, incertitudinea se micşorează ... rămân atacurile de panică, coşmarurile şi munca. Emma, prietena ei, nu reuşeşte să acopere golul imens. Are nevoie de schimbare ... de iubire?

Atunci când la orizont se întrevede speranţa, Samantha „o îmbrăţişează puternic”. Maria este ca o rază de soare ce străluceşte în întuneric, iar Nikolas e pansamentul pentru inima ei rănită.

Când totul pare să se fi aranjat pe un făgaş normal „trecutul” (David) revine şi spulberă totul. Modifică prezentul şi distruge viitorul. Samantha nu îşi permite să facă un pas greşit. Fiecare eroare scoate din joc câte un personaj important.

Emma este prima persoană eliminată. Apoi, Harry, fratele Samanthei. Se stabilesc regulile. Se aleg „piesele” şi începe jocul. Cât de scump va plăti Samantha pentru decizia de a încălca barierele impuse? Dragostea lor va învinge obstacolele? Cât de mult poate influenţa trecutul prezentul? Dar viitorul?

„Trecutul e ca o oglindă, cu cât te uiţi în spate vei vedea exact ceea ce laşi în urma ta. Dacă priveşti înainte n-ai de unde să ştii ce te aşteaptă, însă dacă te uiţi mai atent la tine vei ştii exact ceea ce trebuie să construieşti de acum încolo.”

Vă îndemn să citiţi cartea. E absolut minunată!

P.S. Nu aş schimba finalul romanului, tocmai pentru a păstra veridicitatea faptelor. Poate, îmi doream ca tânăra să găsească puterea necesară şi să-şi înfrunte trecutul. În rest, nu pot decât să o felicit pe Mirela Iconaru pentru tot! 

Cu drag,

Şoarece de bibliotecă!

(Andreea Pop)

Cartea mi-a fost oferită de editura Stylished Books pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Am fost impresionată. Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
            Cartea o găsiţi aici.