RECENZIE: ,,Să fim copii, măcar o dată-n zi” de Cristian Palade

 

Titlu: Să fim copii, măcar o dată-n zi

Autor: Cristian Palade

Editura: Dreams Publishing House

Număr pagini: 93

Categoria: Literatură contemporană

                          

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie îmi place să citesc şi cărţi pentru copii şi despre copii. Este minunat să mă pierd în lumea feerică a copilăriei unde totul este posibil, lumea este pictată cu mii de culori, prieteni îmi sunt animalele, zânele şi zmeii. Nimic nu este imposibil, visele sunt la un pas distanţă.

Nu este o carte specifică doar copiilor. Adulţii o pot citi fără ezitare chiar dacă cele 11 povestiri sunt scrise într-o formă simplă cu elemente specifice basmelor şi cu finaluri fericite. M-a surprins plăcut morala de la sfârşitul fiecărei întâmplări.

Eu cred că autorul şi-a dorit ca mesajele sale să pătrundă în inimile tuturor, să fie scrise într-un limbaj accesibil tuturor, să răspândească iubire pretutindeni.

Însă, dragostea pură se ascunde în inima prichindeilor. Ei au puterea de a schimba realitatea, de a crea lumea perfectă unde oamenii nu plâng, nu mint şi nu se duşmănesc. Se bucură de răsăritul soarelui, de ciripitul păsărelelor, de flori şi de toate celelalte lucruri mărunte. Avem nevoie de atât de puţin pentru a fi complet fericiţi, însă de multă voinţă pentru a conştientiza asta.

        Vom realiza vreodată că am fost creaţi din iubire şi pentru a oferi iubire celor din jur?

          

         Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: ,,Profesorul şi menajera” de Yoko Ogawa

 

Titlu: Profesorul şi menajera

Autor: Yoko Ogawa

Editura: Humanitas

Număr pagini: 204

Categoria: Literatură universală

                          

P E R F E C T Ă.

Nici nu ştiu dacă nu cumva mai multe cuvinte nu ar ştirbi valoarea acestei cărţi. Nu exagerez şi nici nu vreau să insist. Pur şi simplu, vreau să găsesc modalitatea potrivită prin intermediul căreia să-mi exprim entuziasmul şi bucuria cu care am citit povestea asta.

Rareori îmi este dat să mă îndrăgostesc de la primele pagini de o poveste Recunosc că îmi aleg cu atenţie romanele pe care le citesc, însă nu toate mă impresionează prea uşor.

În cazul de faţă am rezonat încă de la început cu Profesorul. Omul acesta retras, demodat m-a cucerit negreşit cu inteligenţa sa. Am găsit chiar şi o muzicalitate aparte printre numeroasele formule pe care le înşira necontenit. Cu câtă patimă îşi iubeşte acest bătrân meseria! E ceva de neînchipuit! Cu câtă răbdare ştie să insufle unui suflet inocent de numai 10 ani această iubire sinceră şi preţioasă pentru numere! Asta e adevărata menire a unui profesor. Am întâlnit astfel de persoane şi nu au fost puţine. Mă bucur că i-am cunoscut şi sunt convinsă că vor mai apărea şi alţii.

L-am iubit şi pe micuţul Radical pentru blândeţea, maturitatea şi răbdarea lui. Din experienţa trăită alături de Profesor a învăţat să fie un om mai bun şi să exceleze în ceea ce face. A ales să continue drumul omului care l-a iubit sincer, străinul care i-a călăuzit paşii spre o carieră de apreciat. Nu ştiu dacă a reuşit să facă descoperiri importante, însă ceea ce ştiu e că s-a împrietenit cu numerele pentru totdeauna.

Legat de mama sa, menajera, ea este cel mai bun exemplu de devotament, bunătate, puritate şi umilinţă. A fost puntea care a legat 3 generaţii, o femeie isteaţă care nu doar că a apreciat omul-geniu din faţa sa, a învăţat să îl înţeleagă.

Pot cifrele să ne ghideze în viaţă, să descrie fiecare eveniment sau să marcheze ceea ce contează cu adevărat? O minte sclipitoare desluşeşte orice mister, dar un om simplu ce poate face?

Într-o lume complicată cu formule complexe, veţi fi uimiţi să descoperiţi cât de simple sunt soluţiile. Sau Profesorul preferă să ne amăgească?

          Dacă vă place să aventuraţi în universul numerelor va fi cartea voastră preferată. Cu siguranţă, eu nu o voi uita niciodată.

RECENZIE: ,,Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif

 

Titlu: Întoarcerea vrăjitoarei

Autor: Ioana Trif

Editura: Literpress Publishing

Număr pagini: 361

Categoria: Literatura contemporană

                          

Am crezut că îmi va fi greu să scriu despre această carte, tocmai pentru că e diferită, aparţine unui gen literar pe care nu l-am mai citit până acum. A fost dificil să încerc ceva nou din cauza faptului că am pornit la drum cu idei preconcepute. Voi citi un roman fantasy, dacă nu va fi pe gustul meu?

Ei bine, cartea de faţă mi-a demonstrat că frumosul există în orice, trebuie doar să fiu dispusă să îl caut, să îl accept, să mă bucur de el. Pot spune că am găsit un basm modern de unde nu au lipsit prinţii şi prinţesele, zeii şi vrăjitoarele, descântecele şi magia. Trecerea de la real la fantastic s-a făcut treptat, s-au împletit perfect şi au încununat două iubiri sincere şi puternice.

Specific basmelor, iubirea a fost elementul cheie. Cu ajutorul ei vrăjitoarele şi-au salvat prinţii şi au trăit fericiţi împreună.

Nu ştiu dacă totul este întâmplător, însă povestea din carte se potriveşte perfect cu contextul actual. Singura diferenţă este că noi cunoaştem de la început cine este Duşmanul-fără-chip. Şi sunt convinsă că dacă ne unim toţi forţele şi manifestăm ataşament faţă de semenii noştri vom triumfa. Răbdare, încredere şi curaj. Cu aceste elemente putem înfrânge inamicul.

Însă, ştiu că şi dintr-o poveste fantastică putem învăţa ceea ce contează cu adevărat: să iubim sincer pentru a fi fericiţi, să ne încărcăm inima cu dragoste pentru a găsi liniştea sufletească şi să o răspândim în jur pentru a creea armonie. Atât şi nimic mai mult!

Citiţi, iubiţi, zâmbiţi!

            Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!