RECENZIE: ,,Rămășițele zilei"

 

Titlu: Rămășițele zilei

Autor: Kazuo Ishiguro

Număr pagini: 276

Categoria: literatură contemporană

Nu mi-am propus să pun multe imagini cu romanul pe care îl citesc. Nu spun că nu a meritat atenţie, am vrut mai degrabă, să scriu despre el. Nu m-a impresionat deloc, deși am apreciat faptul că autorul a pus mai mult accentul pe călătoria interioară decât pe cea fizică.

Încetul cu încetul, Stevens ne introduce în lumea lui prin intermediul amintirilor, ne face cunoștință cu domnișoara Kenton, inteligenta menajeră din castelul Darlington, ne povestește despre o iubire neîmplinită și despre iluziile cărora niciodată nu a reușit să le dea glas.

Care este mai dureroasă? Dragostea ori singurătatea?

Festivalul internaţional de carte Transilvania 2022

 

Nu puteam rata un al târg de carte. Mă bucur ca un copil de fiecare dată când îmi propun să particip la activităţi culturale. Ştiu că mă deconectez complet de la alte gânduri, pot să mă plimb printre miile de cărţi şi să le cumpăr pe cele potrivite pentru mine. Nu este simplu să aleg doar câteva exemplare, dar e minunat.

Deci, am ajuns acasă cu 6 romane:

·        Scandalul şi Noi contra voastră – F. Backman

Odată ce l-am cunoscut pe Ove nu am avut cum să nu mă îndrăgostesc iremediabil şi de celelalte cărţi ale autorului.

·        Fiul risipitor – R. Tudoran

Pilda biblică de la care porneşte şi povestea autorului m-a determinat să îmi doresc să citesc acest roman.

·        Alfabetul doamnelor – I. Pârvulescu

O carte aparte, care se încadrează în categoria critică literară şi care nu este pe gustul oricui sunt sigură că mă va cuceri pe mine.

·        Aşteptări – A. Hope

Romanele din colecţia „Raftul Denisei” reprezintă o selecţie aparte. Încă nu m-au dezamăgit. Povestea pare promiţătoare.

·        320 de pisici negre – R. Ojog-Braşoveanu

Nu ştiu dacă am ales cea mai bună carte a ei, dar este cea cu care mi-am propus să o cunosc pe autoare. Ceva îmi spune că mă voi îndrăgosti de operele ei. Aşa să fie?

 

           Vă plac alegerile mele? Pe care le-aţi citit? Care este preferata voastră?

RECENZIE: ,,Camerista" - N. Prose

 

Titlu: Camerista 

Autor: Nita Prose 

Pagini: 384

Categoria: thriller 

◾️Camerista = o carte lăudată;

                    = un roman de succes;

                    = o poveste emoționantă.

🔹️ Molly Gray, camerista, este fata aceea care s-a jucat cu mintea mea de la început până la sfârşit. M-a plimbat prin toate camerele prestigiosului hotel, Regency Gran Hotel și mi-a făcut cunoștință cu diferite persoane, de la colegele ei, cameristele, până la marile vedete, Giselle și Charles Black. Mi-a arătat treptat, pistă cu pistă, și m-a lăsat să o bănuiesc pe fiecare persoană l-a cunoscut pe domnul Black. La fel de ușor le-am eliminat și de pe lista neagră, iar când totul s-a terminat, criminalul a rămas nepedepsit?

🔹 ️Un roman captivant al cărui ingredient principal a fost suspansul. Nu aveam cum să mă opresc din citit, eram la fel de motivată ,,să demonstrez" nevinovăția cameristei și să pedepsesc vinovatul.

🔹 ️Căile până la el au fost întortocheate, chiar dacă criminalul nu a fost departe. Cât de malefice pot fi acțiunile unui om? Ori, totul se rezumă la gelozie?

RECENZIE: ,,O vară de răscruce"

 

Titlu: O vară de răscruce 

Autor: Truman Capote

Pagini: 208

Categoria: literatură universală

,,O vară de răscruce" este romanul pe care l-am citit cu mare entuziasm și curiozitate. Am savurat cu intensitate fiecare pagină, cu speranța că pe următoarea filă voi găsi o poveste de iubire pură, intensă. La final, mi-a rămas un gust amar și asta datorită întâmplărilor care au condus situația spre declin. 

Dragostea poate să fie atât de puternică încât să-i distrugă pe cei care se iubesc sau îi unește mai strâns?

RECENZIE: ,,La hotelul Bertram"

 

Titlu: La hotelul Bertram

Autor: Agatha Christie

Editura: Litera

Număr pagini: 272

Categoria: Literatura universală

        Îmi plac romanele Agathei Christie și le citesc cu o plăcere deosebită. Și chiar dacă respectă aceeași rețetă nu m-am plictisit niciodată de ele. Le-am citit cu mare interes de fiecare dată.

        ,,La hotelul Bertram" se încadrează în limitele stabilite conținând toate elementele de bază:

        ○ Un loc al evenimentelor. Miss Marple alege locul ideal unde să-și petreacă vacanța, la hotelul Bertram din Londra: decor tradițional, servicii impecabile, brioșe cu unt pregătite ca pe vremuri și amintirile copilăriei.

        O întâmplare nefericită. Deodată liniștea de la hotelul Bertram este spulberată de dispariția canonicului Pennyfather. Atenția tuturor se îndreaptă asupra persoanei dispărute, de la angajați, clienții hotelului, rudele victimei și până la poliția locală. Lucrurile nu se leagă între ele, nu se găsesc nici explicații până când oaspetele zăpăcit ajunge la aeroport în ziua greșită.

        ○ Un detectiv renumit. Nici măcar Miss Marple nu poate să prevadă lanțul de evenimente violente ce se declanșează atunci când adevăratul canonic Pennyfather apare la hotelul Bertram.

        O crimă. Pe neașteptate este ucis un bărbat nevinovat.

        Dincolo de zidurile liniștite ale hotelului, Miss Marple descoperă atmosfera inconfundabilă de pericol din spatele manierelor impecabile ale personalului și al distinșilor oaspeți.

        ○ Mai mulți suspecți. Afaceri ilegale conduse de un clan care își calculează fiecare mișcare cu precizie. Secrete dureroase care leagă destinele celor prezenți la hotel și acțiuni care scot la iveală adevăruri ce pot să schimbe viețile celor implicați pentru totdeauna.

        ○ Un singur vinovat? Martorul cheie, dar și cea care elucidează cazul este nimeni alta decât Miss Marple. Nu are nevoie de alte dovezi, ci doar de o confirmare. Pentru asta, revine la hotelul Bertram să reconstituie noaptea în care canonicul Pennyfather a dispărut. Un mic detaliu face diferența, piesa lipsă menită să comenteze totul.

        Deși am avut nevoie de mai mult timp pentru a o termina de citit, cartea este minunată, iar Miss Marple are acel ceva al ei, chiar dacă eu îl prefer pe Poirot.

        Citiți-o, chiar merită!

RECENZIE: ,,Art Nouveau”

Titlu: Art Nouveau

Autor: Cynthia Orszag

Editura: Velvet Story

Număr pagini: 229

Categoria: Literatură contemporană

                          

Rafinament, candoare, delicateţe. Sunt caracteristicile care definesc povestea de iubire dintre Leon şi Zoe. Ea o tânără inocentă, naivă, castă, el un bărbat egoist, hotărât şi atrăgător. Ce anume îi uneşte? Un tablou fermecat menit să-l omoare pe cel care îl priveşte.

Ea se îndrăgosteşte nebuneşte de bărbatul perfect. Îl urmează orbeşte şi este dispusă să renunţe la tot. El este în stare să facă orice pentru a-şi atinge scopul final şi incapabil să iubească sincer.

El visează să pună mâna pe moştenirea promisă de bunicul său. Îi place să trăiască pe picior mare, deşi este falit şi nici nu se gândeşte să muncească pentru banii pe care preferă să-i cheltuie.

Ea îşi doreşte să iubească şi să fie iubită cu adevărat. Să trăiască o viaţă „normală” alături de cel ales.

La mijloc rămân superstiţiile şi legendele. Poveşti reale în care numai sirenele cred. Zoe este o sirenă. Are puteri neobişnuite pe care le domină şi care o domină. Cunoaşte blestemele care pot fi desfăcute doar cu o dragoste pură.

Cât de bine îl cunoaşte pe Leon? Cine va fi următoarea victimă a tabloului ucigaş? Leon sau Zoe?

Sacrificiul suprem înseamnă totul sau nimic. Cu dragostea lor cum rămâne? S-au iubit ei vreodată?

Cert este faptul că autoarea a ştiut atât de frumos să împletească realul cu fantasticul încât acea linie fină care le desparte este aproape inexistentă. A reuşit să mă prindă în mrejele unei vrăji de la prima până la ultima filă. Am rătăcit pe malul mării, m-am lăsat copleşită de magie şi fascinată de cântecele sirenelor. Aceste creaturi fermecate m-au ademenit şi pe mine în adâncuri şi m-au lăsat să visez necontenit la o iubire perfectă. M-am lăsat purtată pe aripi de vis şi „am gustat” în doze mici fiecare moment mirific. Nu m-am gândit nicio clipă cât de mult mă voi bucura citind această operă atipică, dar minunată.

Regret că nu are mai multe pagini. Sau, poate, e mai bine aşa. Tot ce trebuie să rămână scris, e aşternut pe hârtie. Citiţi-o!

 Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: MADEMOISELLE COCO ŞI PARFUMUL IUBIRII

 

Titlu: Mademoiselle Coco şi parfumul iubirii

Autor: Michelle Marly

Editura: Nemira

Număr pagini: 368

Categoria: Literatura universală

Am pierdut mult prea mult timp cu o carte care nu este atât de interesantă cum am crezut. M-am așteptat să citesc mai multe detalii despre viața lui Coco Chanel, dar mi-am dorit să găsesc și mai multe amănunte despre parfumul ei special. Acum știu de ce este atât de important pentru ea, știu de ce a ales să îl creeze și cui i-a venit ideea, care sunt notele de vârf și cam atât. Totuși, eu am vrut să primesc mai mult răsfăț, să descopăr mai multe secrete din lumea parfumurilor. Nada, nimic.

În schimb, evenimentele majore din viața creatoarei de modă sunt relatate minuțios, în cele mai mici detalii. Cu descrieri lungi și plictisitoare care au avut rolul de a umple fără rost paginile, motiv pentru care am vrut să renunț la lectură de vreo trei ori.

Am rezistat eroic până la final și îmi pare rău. În tot acest timp puteam citi alt roman din care aveam ceva de învățat. De aici, mi-a rămas o singură idee valoroasă: aceea că putem realiza tot ce ne dorim, trebuie doar să visăm, să aspirăm la ceva.

Ceea ce nu am apreciat la Coco a fost faptul că mereu a avut nevoie de o confirmare, de un impuls. O femeie creativă cum a fost ea, cea care a revoluționat lumea modei, putea deveni cea care a fost dacă nu îl întâlnea pe Boy? De ce nu a apreciat-o oferindu-i statutul pe care îl merita? El a iubit-o cu adevărat? Pentru mine a rămas o enigmă.

De cealaltă parte, există o iubire sinceră, care se va prelungi și pentru altcineva?

Frumos, dar insuficient pentru mine!