Să citesc romanul Cellei Serghi a fost ca o gură de aer proaspăt care m-a ajutat să conștientizez că nimic nu e imposibil dacă cred cu tărie în visul meu și găsesc mereu puterea de merge mai departe.
Rada Ionac, o tânără de origine modestă, nu face niciun pas în spate și luptă necontenit pentru ambițiile sale, chiar dacă asta înseamnă să își petreacă timpul prin spitale sau în casa celor bogați unde se ocupă cu menajul. Toate aspirațiile sale, încă din copilărie, o conduc spre teatru. Pentru a-și împlini visul, este nevoită să accepte compromisuri și să facă față prejudecăților celor din jur.
Cu toate astea, iubirea nu o ocolește, se îndrăgosteşte și suferă din dragoste, iar fericirea vine din împlinirea personală.
La polul opus, se află Cirus Hotaru, un perfecționist, care excelează pe plan profesional și greșește pe plan personal, toate femeile din viața lui fiind nefericite.
Mulți critici literari asociază cele două personaje cu autoarea însăși și îndrăgitul ei, Camil Petrescu. Nimic nu e întâmplător, asemănările sunt izbitoare. Însă, ceea ce merită să reținem e faptul că dacă această iubire arzătoare și neîmpărtășită nu ar fi existat, probabil nici autoarea nu ar fi scris vreodată vreunul din romanele sale.
No comments:
Post a Comment