RECENZIE: ,,Să fim copii, măcar o dată-n zi” de Cristian Palade

 

Titlu: Să fim copii, măcar o dată-n zi

Autor: Cristian Palade

Editura: Dreams Publishing House

Număr pagini: 93

Categoria: Literatură contemporană

                          

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie îmi place să citesc şi cărţi pentru copii şi despre copii. Este minunat să mă pierd în lumea feerică a copilăriei unde totul este posibil, lumea este pictată cu mii de culori, prieteni îmi sunt animalele, zânele şi zmeii. Nimic nu este imposibil, visele sunt la un pas distanţă.

Nu este o carte specifică doar copiilor. Adulţii o pot citi fără ezitare chiar dacă cele 11 povestiri sunt scrise într-o formă simplă cu elemente specifice basmelor şi cu finaluri fericite. M-a surprins plăcut morala de la sfârşitul fiecărei întâmplări.

Eu cred că autorul şi-a dorit ca mesajele sale să pătrundă în inimile tuturor, să fie scrise într-un limbaj accesibil tuturor, să răspândească iubire pretutindeni.

Însă, dragostea pură se ascunde în inima prichindeilor. Ei au puterea de a schimba realitatea, de a crea lumea perfectă unde oamenii nu plâng, nu mint şi nu se duşmănesc. Se bucură de răsăritul soarelui, de ciripitul păsărelelor, de flori şi de toate celelalte lucruri mărunte. Avem nevoie de atât de puţin pentru a fi complet fericiţi, însă de multă voinţă pentru a conştientiza asta.

        Vom realiza vreodată că am fost creaţi din iubire şi pentru a oferi iubire celor din jur?

          

         Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: ,,Profesorul şi menajera” de Yoko Ogawa

 

Titlu: Profesorul şi menajera

Autor: Yoko Ogawa

Editura: Humanitas

Număr pagini: 204

Categoria: Literatură universală

                          

P E R F E C T Ă.

Nici nu ştiu dacă nu cumva mai multe cuvinte nu ar ştirbi valoarea acestei cărţi. Nu exagerez şi nici nu vreau să insist. Pur şi simplu, vreau să găsesc modalitatea potrivită prin intermediul căreia să-mi exprim entuziasmul şi bucuria cu care am citit povestea asta.

Rareori îmi este dat să mă îndrăgostesc de la primele pagini de o poveste Recunosc că îmi aleg cu atenţie romanele pe care le citesc, însă nu toate mă impresionează prea uşor.

În cazul de faţă am rezonat încă de la început cu Profesorul. Omul acesta retras, demodat m-a cucerit negreşit cu inteligenţa sa. Am găsit chiar şi o muzicalitate aparte printre numeroasele formule pe care le înşira necontenit. Cu câtă patimă îşi iubeşte acest bătrân meseria! E ceva de neînchipuit! Cu câtă răbdare ştie să insufle unui suflet inocent de numai 10 ani această iubire sinceră şi preţioasă pentru numere! Asta e adevărata menire a unui profesor. Am întâlnit astfel de persoane şi nu au fost puţine. Mă bucur că i-am cunoscut şi sunt convinsă că vor mai apărea şi alţii.

L-am iubit şi pe micuţul Radical pentru blândeţea, maturitatea şi răbdarea lui. Din experienţa trăită alături de Profesor a învăţat să fie un om mai bun şi să exceleze în ceea ce face. A ales să continue drumul omului care l-a iubit sincer, străinul care i-a călăuzit paşii spre o carieră de apreciat. Nu ştiu dacă a reuşit să facă descoperiri importante, însă ceea ce ştiu e că s-a împrietenit cu numerele pentru totdeauna.

Legat de mama sa, menajera, ea este cel mai bun exemplu de devotament, bunătate, puritate şi umilinţă. A fost puntea care a legat 3 generaţii, o femeie isteaţă care nu doar că a apreciat omul-geniu din faţa sa, a învăţat să îl înţeleagă.

Pot cifrele să ne ghideze în viaţă, să descrie fiecare eveniment sau să marcheze ceea ce contează cu adevărat? O minte sclipitoare desluşeşte orice mister, dar un om simplu ce poate face?

Într-o lume complicată cu formule complexe, veţi fi uimiţi să descoperiţi cât de simple sunt soluţiile. Sau Profesorul preferă să ne amăgească?

          Dacă vă place să aventuraţi în universul numerelor va fi cartea voastră preferată. Cu siguranţă, eu nu o voi uita niciodată.

RECENZIE: ,,Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif

 

Titlu: Întoarcerea vrăjitoarei

Autor: Ioana Trif

Editura: Literpress Publishing

Număr pagini: 361

Categoria: Literatura contemporană

                          

Am crezut că îmi va fi greu să scriu despre această carte, tocmai pentru că e diferită, aparţine unui gen literar pe care nu l-am mai citit până acum. A fost dificil să încerc ceva nou din cauza faptului că am pornit la drum cu idei preconcepute. Voi citi un roman fantasy, dacă nu va fi pe gustul meu?

Ei bine, cartea de faţă mi-a demonstrat că frumosul există în orice, trebuie doar să fiu dispusă să îl caut, să îl accept, să mă bucur de el. Pot spune că am găsit un basm modern de unde nu au lipsit prinţii şi prinţesele, zeii şi vrăjitoarele, descântecele şi magia. Trecerea de la real la fantastic s-a făcut treptat, s-au împletit perfect şi au încununat două iubiri sincere şi puternice.

Specific basmelor, iubirea a fost elementul cheie. Cu ajutorul ei vrăjitoarele şi-au salvat prinţii şi au trăit fericiţi împreună.

Nu ştiu dacă totul este întâmplător, însă povestea din carte se potriveşte perfect cu contextul actual. Singura diferenţă este că noi cunoaştem de la început cine este Duşmanul-fără-chip. Şi sunt convinsă că dacă ne unim toţi forţele şi manifestăm ataşament faţă de semenii noştri vom triumfa. Răbdare, încredere şi curaj. Cu aceste elemente putem înfrânge inamicul.

Însă, ştiu că şi dintr-o poveste fantastică putem învăţa ceea ce contează cu adevărat: să iubim sincer pentru a fi fericiţi, să ne încărcăm inima cu dragoste pentru a găsi liniştea sufletească şi să o răspândim în jur pentru a creea armonie. Atât şi nimic mai mult!

Citiţi, iubiţi, zâmbiţi!

            Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: ,,Visucy” - Isabel Asteri

 

Titlu: Visucy

Autor: Isabel Asteri

Editura: Mysterio

Număr pagini: 285

Categoria: Literatură contemporană

,,Visucy” este un roman special.

Tratează un subiect sensibil care m-a determinat să-mi pun multe semne de întrebare. Dacă până acum nu m-am întrebat niciodată ce se află dincolo ,,de moarte”, citind cu atenţie cartea am înţeles că visul şi realitatea sunt despărţite de o linie fină, infinită, ce nu are graniţe şi nu stabileşte clar unde se termină ficţiunea şi unde începe realitatea. Ce este adevărat şi ce este doar o iluzie?

Ce este Visucy? Eternitatea văzută cu ochii minţii?

Suntem în 2050. Karina are şansa de a se bucura de o nouă zi, având în vedere că a reuşit să treacă peste un alt coşmar. Deşi trăieşte într-o societate în care fiecare mişcare este controlată, ea este mai hotărâtă ca niciodată să-şi îndeplinească menirea, aceea de a-i ajuta pe ceilalţi, de a le rezolva problemele.

Lucrurile iau o altă întorsătură în momentul în care memoria începe să-i joace feste şi anumite evenimente din viaţa ei devin incerte. Bărbaţii care-i apar în cale susţin contrariul, ceea ce o derutează şi mai mult. Cine sunt ei şi de ce vor să o îndepărteze de munca sa şi să o ţină captivă în lumea viselor?

„Visucy” este un roman al cunoaşterii de sine.

În paralel, ne este prezentată şi măicuţa Alide, cea care luptă pentru Adevăr. Alide era de fapt tot Karina, dar dintr-o viaţă anterioară. Un legământ făcut în viaţă de măicuţă o afectează în prezent şi îl cheamă după ea pe „bărbatul fără nume”.

Sunt două lumi diferite unite printr-un jurământ sacru. Cine îl poate dezlega? Karina este ţinută captivă în lumea viselor sau în cea reală?

Numai o forţă de nestăvilit şi o dragoste arzătoare pentru viaţă o poate readuce înapoi sau nu?

Răspunsul este în faţa ochilor tăi, citeşte-l! Nu vei regreta!

            Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

            Cartea o găsiţi pe site-ul Editurii Mysterio.

Recenzie: ,,Aroma timpului" - Nuria Pradas

 

Titlu: Aroma timpului

Autor: Nuria Pradas

Editura: Humanitas

Număr pagini: 350

Categoria: Literatura universală

Cum să nu iubesc cartea care mi-a oferit cea mai frumoasă călătorie olfactivă prin Franţa şi Spania? Cum să nu-l iubesc pe Pablo Soto, exemplul viu care a demonstrat că niciun vis nu este imposibil? Cine altcineva, dacă nu el, ar fi putut să mi-o scoată în cale pe faimoasa Coco Chanel şi parfumul ei? Cine să-mi dezvăluie povestea din spatele celebrei arome Chanel n 5?

Am „savurat” cu bucurie miresmele pe care talentatul parfumier le-a creat special pentru cititori şi nu numai. Am păşit cu răbdare pe fiecare treaptă împreună cu el pe scara succesului şi nu am încetat nicio clipă să cred că nu va reuşi să-şi atingă scopul final. Chiar dacă drumul a fost lung şi anevoios, eu spun că a meritat.

Mi-a plăcut tăria cu care se ridica de fiecare dată când succesul unui parfum se termina. O lua de la capăt iar şi iar, singur. De unde atâta putere şi curaj? Ce anume îl ajuta să se înalţe de fiecare dată? IUBIREA. Satisfacţia şi mulţumirea , bucuria de a creea ceva unic pentru ceilalţi.

Totul asezonat cu dragostea pentru persoana iubită ... la final.

Cele 350 de pagini ascund cele mai frumoase poveşti de dragoste, multe dezamăgiri, trădări şi vise împlinite. Este o importantă lecţie de viaţă încărcată cu rafinament, candoare şi delicateţe. Idei ce merită a fi cunoscute de noi toţi.

 

RECENZIE: ,,Mofturi şi dulcegării" - Ioana Trif

 

Titlu: Mofturi şi dulcegării

Autor: Ioana Trif

Editura: Creator

Număr pagini: 244

Categoria: Literatura contemporană

                          

Pe Ioana Trif o cunosc destul de bine şi deja ştiu că îmi place cum scrie şi ce scrie. Nu mai are rost să spun că este un om talentat deoarece mi-a dovedit-o din plin ţinând cont de numărul de cărţi pe care le-a scris şi de diversitatea abordată.

De data asta a ales o poveste de dragoste atipică ce se consumă la cote maxime în afara căsniciilor protagoniştilor. M-am obişnuit să găsesc magie printre cuvinte, ,,savoarea” în cadrul replicilor şi mister în spatele faptelor.

La prima vedere, analizând titlul romanului, ,,Mofturi şi dulcegării”, gândurile cititorului se îndreaptă către o poveste pasională, ireală, cum numai în basme se mai întâlneşte.

Ei bine, nu e chiar aşa. Totul este atent analizat, autoarea dorind să ne îndepărteze de adevăr. Aprofundând înţelegem scopul final.

Dragostea e doar un moft? Dacă Adam şi Cella se iubesc atât de mult, de ce nu pot rămâne împreună? Partenerii lor s-au resemnat, le înţeleg iubirea, atunci ce anume îi opreşte?

Dragostea ilustrează numai momentele frumoase petrecute împreună? Cu ce îi ajută această experienţă pe cei doi îndrăgostiţi?

Dincolo de aparenţele frumuseţii şi a succesului, Adam şi Cella au nevoie unul de celălalt pentru a excela în domeniul care le aduce satisfacţie şi împliniri: scrisul.

Este remarcabil cum amândoi reuşesc să înflorească într-un mod inedit atunci când lucrează împreună. Iubirea nu face altceva decât să le consolideze tăria şi să le ofere un subiect unic pentru a atinge performanţa maximă.

Mărturisesc că pe tot parcursul lecturii gândul mi-a zburat la povestea de dragoste dintre Camil Petrescu şi Cella Serghi. Poate că nimic nu e întâmplător şi autoarea a ales intenţionat acelaşi nume pentru protagonistă tocmai pentru a induce această idee cititorului. Dacă mai luăm în calcul şi faptul că Petrescu a fost mentorul ei şi a îndrumat-o să scrie, totul se potriveşte perfect. Doar Ioana poate să ne confirme. Dacă este aşa nu pot decât să o felicit pentru că pe mine m-a surprins într-un mod plăcut.

Cât de mult şi-a pus amprenta povestea celor doi scriitori amintiţi anterior asupra personajelor romanului? Avem parte de un final asemănător? Nu vă rămâne decât să aflaţi singuri. Vă spun sincer că veţi adora toate mofturile şi dulcegăriile lor.

 

P.S. Asta e cartea mea preferată!

        Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

            

RECENZIE: “Femeia asasin şi sindromul Stockholm” de Raluca Pavel

 

Titlu: Femeia asasin şi sindromul Stockholm

Autor: Raluca Pavel

Editura: Ars Docendi

Număr pagini: 200

Categoria: Literatura contemporană

                          

Am ales cartea asta pentru că are o însemnătate aparte pentru mine. De fapt, este o teză de doctorat cu o temă greu de digerat: ,,Femeia asasin și sindromul Stockholm".

Departe de a menționa ceva despre subiectul lucrării vreau să motivez de ce mi-am dorit să o citesc:

- ilustrează o parte din visul meu;

- pot aprecia cu exactitate efortul uriaș pe care autoarea l-a depus pentru a scrie cele 200 de pagini;

- este un subiect complet diferit domeniului în care eu lucrez și foarte interesant, din punctul meu de vedere;

- este un subiect sensibil și există puține articole de specialitate scrise în acest sens.

Pe de altă parte, tema controversată are menirea de a ne trezi la realitate și de a realiza că dacă suntem implicați într-o relație toxică, până la săvârșirea unei crime nu mai e decât un pas. Știu că persoanele care trăiesc într-un mediu în care violența predomină sunt tentate să aleagă parteneri cu a căror comportament sunt obișnuiți, dar dacă ar analiza mai atent situația ar putea observa ceea ce trebuie să evite. Ori, măcar, ar putea cere ajutor.

E ușor de vorbit când nici măcar nu ai trecut prin asta, însă datele culese ne demonstrează că un comportament violent, repetitiv, dacă nu este evitat, nu poate conduce decât la acțiuni cu un final tragic.

Chiar și atunci când este vorba de legitimă apărare, să iei viața unui om este înfricoșător. Rolul meu nu este de a judeca, ci de a analiza și tind să cred că lucrurile ori din ce unghi le-am privi tot un final tragic ar avea.

           Felicitări, Raluca! E puțin spus, dar le meriți din plin!