RECENZIE: ,,La hotelul Bertram"

 

Titlu: La hotelul Bertram

Autor: Agatha Christie

Editura: Litera

Număr pagini: 272

Categoria: Literatura universală

        Îmi plac romanele Agathei Christie și le citesc cu o plăcere deosebită. Și chiar dacă respectă aceeași rețetă nu m-am plictisit niciodată de ele. Le-am citit cu mare interes de fiecare dată.

        ,,La hotelul Bertram" se încadrează în limitele stabilite conținând toate elementele de bază:

        ○ Un loc al evenimentelor. Miss Marple alege locul ideal unde să-și petreacă vacanța, la hotelul Bertram din Londra: decor tradițional, servicii impecabile, brioșe cu unt pregătite ca pe vremuri și amintirile copilăriei.

        O întâmplare nefericită. Deodată liniștea de la hotelul Bertram este spulberată de dispariția canonicului Pennyfather. Atenția tuturor se îndreaptă asupra persoanei dispărute, de la angajați, clienții hotelului, rudele victimei și până la poliția locală. Lucrurile nu se leagă între ele, nu se găsesc nici explicații până când oaspetele zăpăcit ajunge la aeroport în ziua greșită.

        ○ Un detectiv renumit. Nici măcar Miss Marple nu poate să prevadă lanțul de evenimente violente ce se declanșează atunci când adevăratul canonic Pennyfather apare la hotelul Bertram.

        O crimă. Pe neașteptate este ucis un bărbat nevinovat.

        Dincolo de zidurile liniștite ale hotelului, Miss Marple descoperă atmosfera inconfundabilă de pericol din spatele manierelor impecabile ale personalului și al distinșilor oaspeți.

        ○ Mai mulți suspecți. Afaceri ilegale conduse de un clan care își calculează fiecare mișcare cu precizie. Secrete dureroase care leagă destinele celor prezenți la hotel și acțiuni care scot la iveală adevăruri ce pot să schimbe viețile celor implicați pentru totdeauna.

        ○ Un singur vinovat? Martorul cheie, dar și cea care elucidează cazul este nimeni alta decât Miss Marple. Nu are nevoie de alte dovezi, ci doar de o confirmare. Pentru asta, revine la hotelul Bertram să reconstituie noaptea în care canonicul Pennyfather a dispărut. Un mic detaliu face diferența, piesa lipsă menită să comenteze totul.

        Deși am avut nevoie de mai mult timp pentru a o termina de citit, cartea este minunată, iar Miss Marple are acel ceva al ei, chiar dacă eu îl prefer pe Poirot.

        Citiți-o, chiar merită!

RECENZIE: ,,Art Nouveau”

Titlu: Art Nouveau

Autor: Cynthia Orszag

Editura: Velvet Story

Număr pagini: 229

Categoria: Literatură contemporană

                          

Rafinament, candoare, delicateţe. Sunt caracteristicile care definesc povestea de iubire dintre Leon şi Zoe. Ea o tânără inocentă, naivă, castă, el un bărbat egoist, hotărât şi atrăgător. Ce anume îi uneşte? Un tablou fermecat menit să-l omoare pe cel care îl priveşte.

Ea se îndrăgosteşte nebuneşte de bărbatul perfect. Îl urmează orbeşte şi este dispusă să renunţe la tot. El este în stare să facă orice pentru a-şi atinge scopul final şi incapabil să iubească sincer.

El visează să pună mâna pe moştenirea promisă de bunicul său. Îi place să trăiască pe picior mare, deşi este falit şi nici nu se gândeşte să muncească pentru banii pe care preferă să-i cheltuie.

Ea îşi doreşte să iubească şi să fie iubită cu adevărat. Să trăiască o viaţă „normală” alături de cel ales.

La mijloc rămân superstiţiile şi legendele. Poveşti reale în care numai sirenele cred. Zoe este o sirenă. Are puteri neobişnuite pe care le domină şi care o domină. Cunoaşte blestemele care pot fi desfăcute doar cu o dragoste pură.

Cât de bine îl cunoaşte pe Leon? Cine va fi următoarea victimă a tabloului ucigaş? Leon sau Zoe?

Sacrificiul suprem înseamnă totul sau nimic. Cu dragostea lor cum rămâne? S-au iubit ei vreodată?

Cert este faptul că autoarea a ştiut atât de frumos să împletească realul cu fantasticul încât acea linie fină care le desparte este aproape inexistentă. A reuşit să mă prindă în mrejele unei vrăji de la prima până la ultima filă. Am rătăcit pe malul mării, m-am lăsat copleşită de magie şi fascinată de cântecele sirenelor. Aceste creaturi fermecate m-au ademenit şi pe mine în adâncuri şi m-au lăsat să visez necontenit la o iubire perfectă. M-am lăsat purtată pe aripi de vis şi „am gustat” în doze mici fiecare moment mirific. Nu m-am gândit nicio clipă cât de mult mă voi bucura citind această operă atipică, dar minunată.

Regret că nu are mai multe pagini. Sau, poate, e mai bine aşa. Tot ce trebuie să rămână scris, e aşternut pe hârtie. Citiţi-o!

 Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: MADEMOISELLE COCO ŞI PARFUMUL IUBIRII

 

Titlu: Mademoiselle Coco şi parfumul iubirii

Autor: Michelle Marly

Editura: Nemira

Număr pagini: 368

Categoria: Literatura universală

Am pierdut mult prea mult timp cu o carte care nu este atât de interesantă cum am crezut. M-am așteptat să citesc mai multe detalii despre viața lui Coco Chanel, dar mi-am dorit să găsesc și mai multe amănunte despre parfumul ei special. Acum știu de ce este atât de important pentru ea, știu de ce a ales să îl creeze și cui i-a venit ideea, care sunt notele de vârf și cam atât. Totuși, eu am vrut să primesc mai mult răsfăț, să descopăr mai multe secrete din lumea parfumurilor. Nada, nimic.

În schimb, evenimentele majore din viața creatoarei de modă sunt relatate minuțios, în cele mai mici detalii. Cu descrieri lungi și plictisitoare care au avut rolul de a umple fără rost paginile, motiv pentru care am vrut să renunț la lectură de vreo trei ori.

Am rezistat eroic până la final și îmi pare rău. În tot acest timp puteam citi alt roman din care aveam ceva de învățat. De aici, mi-a rămas o singură idee valoroasă: aceea că putem realiza tot ce ne dorim, trebuie doar să visăm, să aspirăm la ceva.

Ceea ce nu am apreciat la Coco a fost faptul că mereu a avut nevoie de o confirmare, de un impuls. O femeie creativă cum a fost ea, cea care a revoluționat lumea modei, putea deveni cea care a fost dacă nu îl întâlnea pe Boy? De ce nu a apreciat-o oferindu-i statutul pe care îl merita? El a iubit-o cu adevărat? Pentru mine a rămas o enigmă.

De cealaltă parte, există o iubire sinceră, care se va prelungi și pentru altcineva?

Frumos, dar insuficient pentru mine!

RECENZIE: ,,Să fim copii, măcar o dată-n zi” de Cristian Palade

 

Titlu: Să fim copii, măcar o dată-n zi

Autor: Cristian Palade

Editura: Dreams Publishing House

Număr pagini: 93

Categoria: Literatură contemporană

                          

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie îmi place să citesc şi cărţi pentru copii şi despre copii. Este minunat să mă pierd în lumea feerică a copilăriei unde totul este posibil, lumea este pictată cu mii de culori, prieteni îmi sunt animalele, zânele şi zmeii. Nimic nu este imposibil, visele sunt la un pas distanţă.

Nu este o carte specifică doar copiilor. Adulţii o pot citi fără ezitare chiar dacă cele 11 povestiri sunt scrise într-o formă simplă cu elemente specifice basmelor şi cu finaluri fericite. M-a surprins plăcut morala de la sfârşitul fiecărei întâmplări.

Eu cred că autorul şi-a dorit ca mesajele sale să pătrundă în inimile tuturor, să fie scrise într-un limbaj accesibil tuturor, să răspândească iubire pretutindeni.

Însă, dragostea pură se ascunde în inima prichindeilor. Ei au puterea de a schimba realitatea, de a crea lumea perfectă unde oamenii nu plâng, nu mint şi nu se duşmănesc. Se bucură de răsăritul soarelui, de ciripitul păsărelelor, de flori şi de toate celelalte lucruri mărunte. Avem nevoie de atât de puţin pentru a fi complet fericiţi, însă de multă voinţă pentru a conştientiza asta.

        Vom realiza vreodată că am fost creaţi din iubire şi pentru a oferi iubire celor din jur?

          

         Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: ,,Profesorul şi menajera” de Yoko Ogawa

 

Titlu: Profesorul şi menajera

Autor: Yoko Ogawa

Editura: Humanitas

Număr pagini: 204

Categoria: Literatură universală

                          

P E R F E C T Ă.

Nici nu ştiu dacă nu cumva mai multe cuvinte nu ar ştirbi valoarea acestei cărţi. Nu exagerez şi nici nu vreau să insist. Pur şi simplu, vreau să găsesc modalitatea potrivită prin intermediul căreia să-mi exprim entuziasmul şi bucuria cu care am citit povestea asta.

Rareori îmi este dat să mă îndrăgostesc de la primele pagini de o poveste Recunosc că îmi aleg cu atenţie romanele pe care le citesc, însă nu toate mă impresionează prea uşor.

În cazul de faţă am rezonat încă de la început cu Profesorul. Omul acesta retras, demodat m-a cucerit negreşit cu inteligenţa sa. Am găsit chiar şi o muzicalitate aparte printre numeroasele formule pe care le înşira necontenit. Cu câtă patimă îşi iubeşte acest bătrân meseria! E ceva de neînchipuit! Cu câtă răbdare ştie să insufle unui suflet inocent de numai 10 ani această iubire sinceră şi preţioasă pentru numere! Asta e adevărata menire a unui profesor. Am întâlnit astfel de persoane şi nu au fost puţine. Mă bucur că i-am cunoscut şi sunt convinsă că vor mai apărea şi alţii.

L-am iubit şi pe micuţul Radical pentru blândeţea, maturitatea şi răbdarea lui. Din experienţa trăită alături de Profesor a învăţat să fie un om mai bun şi să exceleze în ceea ce face. A ales să continue drumul omului care l-a iubit sincer, străinul care i-a călăuzit paşii spre o carieră de apreciat. Nu ştiu dacă a reuşit să facă descoperiri importante, însă ceea ce ştiu e că s-a împrietenit cu numerele pentru totdeauna.

Legat de mama sa, menajera, ea este cel mai bun exemplu de devotament, bunătate, puritate şi umilinţă. A fost puntea care a legat 3 generaţii, o femeie isteaţă care nu doar că a apreciat omul-geniu din faţa sa, a învăţat să îl înţeleagă.

Pot cifrele să ne ghideze în viaţă, să descrie fiecare eveniment sau să marcheze ceea ce contează cu adevărat? O minte sclipitoare desluşeşte orice mister, dar un om simplu ce poate face?

Într-o lume complicată cu formule complexe, veţi fi uimiţi să descoperiţi cât de simple sunt soluţiile. Sau Profesorul preferă să ne amăgească?

          Dacă vă place să aventuraţi în universul numerelor va fi cartea voastră preferată. Cu siguranţă, eu nu o voi uita niciodată.

RECENZIE: ,,Întoarcerea vrăjitoarei” de Ioana Trif

 

Titlu: Întoarcerea vrăjitoarei

Autor: Ioana Trif

Editura: Literpress Publishing

Număr pagini: 361

Categoria: Literatura contemporană

                          

Am crezut că îmi va fi greu să scriu despre această carte, tocmai pentru că e diferită, aparţine unui gen literar pe care nu l-am mai citit până acum. A fost dificil să încerc ceva nou din cauza faptului că am pornit la drum cu idei preconcepute. Voi citi un roman fantasy, dacă nu va fi pe gustul meu?

Ei bine, cartea de faţă mi-a demonstrat că frumosul există în orice, trebuie doar să fiu dispusă să îl caut, să îl accept, să mă bucur de el. Pot spune că am găsit un basm modern de unde nu au lipsit prinţii şi prinţesele, zeii şi vrăjitoarele, descântecele şi magia. Trecerea de la real la fantastic s-a făcut treptat, s-au împletit perfect şi au încununat două iubiri sincere şi puternice.

Specific basmelor, iubirea a fost elementul cheie. Cu ajutorul ei vrăjitoarele şi-au salvat prinţii şi au trăit fericiţi împreună.

Nu ştiu dacă totul este întâmplător, însă povestea din carte se potriveşte perfect cu contextul actual. Singura diferenţă este că noi cunoaştem de la început cine este Duşmanul-fără-chip. Şi sunt convinsă că dacă ne unim toţi forţele şi manifestăm ataşament faţă de semenii noştri vom triumfa. Răbdare, încredere şi curaj. Cu aceste elemente putem înfrânge inamicul.

Însă, ştiu că şi dintr-o poveste fantastică putem învăţa ceea ce contează cu adevărat: să iubim sincer pentru a fi fericiţi, să ne încărcăm inima cu dragoste pentru a găsi liniştea sufletească şi să o răspândim în jur pentru a creea armonie. Atât şi nimic mai mult!

Citiţi, iubiţi, zâmbiţi!

            Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: ,,Visucy” - Isabel Asteri

 

Titlu: Visucy

Autor: Isabel Asteri

Editura: Mysterio

Număr pagini: 285

Categoria: Literatură contemporană

,,Visucy” este un roman special.

Tratează un subiect sensibil care m-a determinat să-mi pun multe semne de întrebare. Dacă până acum nu m-am întrebat niciodată ce se află dincolo ,,de moarte”, citind cu atenţie cartea am înţeles că visul şi realitatea sunt despărţite de o linie fină, infinită, ce nu are graniţe şi nu stabileşte clar unde se termină ficţiunea şi unde începe realitatea. Ce este adevărat şi ce este doar o iluzie?

Ce este Visucy? Eternitatea văzută cu ochii minţii?

Suntem în 2050. Karina are şansa de a se bucura de o nouă zi, având în vedere că a reuşit să treacă peste un alt coşmar. Deşi trăieşte într-o societate în care fiecare mişcare este controlată, ea este mai hotărâtă ca niciodată să-şi îndeplinească menirea, aceea de a-i ajuta pe ceilalţi, de a le rezolva problemele.

Lucrurile iau o altă întorsătură în momentul în care memoria începe să-i joace feste şi anumite evenimente din viaţa ei devin incerte. Bărbaţii care-i apar în cale susţin contrariul, ceea ce o derutează şi mai mult. Cine sunt ei şi de ce vor să o îndepărteze de munca sa şi să o ţină captivă în lumea viselor?

„Visucy” este un roman al cunoaşterii de sine.

În paralel, ne este prezentată şi măicuţa Alide, cea care luptă pentru Adevăr. Alide era de fapt tot Karina, dar dintr-o viaţă anterioară. Un legământ făcut în viaţă de măicuţă o afectează în prezent şi îl cheamă după ea pe „bărbatul fără nume”.

Sunt două lumi diferite unite printr-un jurământ sacru. Cine îl poate dezlega? Karina este ţinută captivă în lumea viselor sau în cea reală?

Numai o forţă de nestăvilit şi o dragoste arzătoare pentru viaţă o poate readuce înapoi sau nu?

Răspunsul este în faţa ochilor tăi, citeşte-l! Nu vei regreta!

            Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

            Cartea o găsiţi pe site-ul Editurii Mysterio.