Un acord tacit

Iunie. Soarele străluceşte cu putere, asfaltul e fierbinte, simt că nu pot respira. Înaintez spre locul stabilit. Ionela mă aşteaptă. Cred că am întârziat. O văd în depărtare. Stă cu ochii pironiţi în telefon şi zâmbeşte. Fata asta e veselă mereu. Dacă aş putea fi şi eu aşa ...

O salut ... Ea îşi ridică privirea şi îmi răspunde încet. Apoi, mă prinde de mână şi mă trage după ea. Nu înţeleg de ce se grăbeşte. Şi, de parcă ar reuşi să-mi citească gândurile, spune:

-          În câteva momente începe filmul! Te rog să te grăbeşti puţin!

-          Nu am convenit să vedem un film azi, ci să vorbim despre noul proiect la care vom lucra împreună.

-          Proiectul mai poate aştepta. Avem suficient timp să terminăm totul, însă la cinema ne-am propus să venim încă de când eram studente.

-          Ştiu ... am murmurat eu, mai mult pentru mine.

-          Am ales ceva ce îţi place. E regizat după unul din romanele tale preferate. Îl vei recunoaşte, negreşit.

-          Mulţumesc, draga mea! Sunt tare încântată, deşi aş fi preferat un film indian. Ştiu că tu le adori.

-          Poate, data viitoare.

-          Cred că nu e prea târziu să te conving să citeşti o carte. E despre obiceiurile şi religia din India şi nu numai atât. De curând, am citit romanul ,,Pictează-mă în culori indiene” de Dyana Pîslaru. Doamne, ce mult mi-a plăcut! Acum te înţeleg de ce te uiţi la ele. E multă culoare, bucurie şi dans.

Se uită la ceas, apoi la mine. Zâmbeşte.

-          Ştiu că vrei să-mi citeşti din carte. Te cunosc prea bine. Se aşează pe o canapea şi aşteaptă.

E linişte. Glasul meu se aude ca un ecou. I-am citit doar un citat.

,,-Nu iubirea este baza într-o căsnicie, ci respectul. Poţi ajunge să-l iubeşti pe cel pe care-l respecţi, dar dacă nu-l respecţi pe cel pe care-l iubeşti, dragostea e zadarnică!”

            Delicat, a luat cartea şi a băgat-o în geantă. Mi-a zâmbit, nu înainte de a pătrunde în sală. A fost un acord tacit prin care am stabilit că vom discuta multe ore despre această carte.