Recent am terminat de citit
cartea cu cea mai frumoasă copertă din lume. O carte care conţine o lume
magică, cele mai sincere gânduri şi amintiri încărcate cu feerie. Nu putea să
aibă o altă „învelitoare”.
Nu putea lipsi acea
multitudine de culori, atent alese. Din punct de vedere cromatic, este o
explozie de culori care mi-au încântat ochii din prima clipă. M-am îndrăgostit
de peisajul mirific, bogat în nuanţe, dar caracterizat prin simplitate.
M-am bucurat de
perfecţiune în formă pură. Am călcat într-o lume de basm neiniţiată, însă
pregătită să gust cu nesaţ din frumos. Am explorat fiecare loc şi am găsit
alinare. În acest loc retras. Locul care îmi aminteşte de cea mai blândă
persoană pe care am cunoscut-o: bunicul meu. Îmi este tare dor de el! Aş vrea
să-mi pot lua un răgaz, măcar de câteva minute, şi să-l mai strâng în braţe.
Să-i spun cât de mult îl iubesc. Timpul nu îmi permite. M-a lăsat să păstrez
amintiri. Sunt încă vii. Mă emoţionez de fiecare dată când îmi revin în minte.
Şi nu este o zi în care să nu le revăd. Refuz să le uit. Ele fac parte din
viaţa mea. Vor exista mereu. Mi-au creionat copilăria fermecată pe care am
trăit-o.
No comments:
Post a Comment