Fragmente extrase din cartea ,,Micul prinţ”

 

,,Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. Numai că puţini dintre ei îşi mai amintesc.”

,,Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se sprijină mai întâi de toate pe raţiune.”

-          „Unde sunt oamenii? reluă, în sfârşit, micul prinţ. Eşti cam singur în deşert ...

-          Eşti singur şi printre oameni, zise şarpele.”

,, […]  Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”

„ […]  Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.”

RECENZIE: ,,Aneta"

 

Titlu: Aneta

Autor: Lucian Domşa

Editura: StudIS

Număr pagini: 406

Categoria: Literatură contemporană

 

A trecut ceva timp de când îmi doresc să scriu despre romanul „Aneta”. Caut cuvintele potrivite pentru a descrie această carte minunată. Este musai să scot la iveală toate acele sentimente pe  care mi le-a stârnit citind-o.

Nu pot să încep altfel. Mă declar îndrăgostită, de la început, de faptul că textul este scris în grai ardelenesc. Am descoperit activităţi şi tradiţii de alţii uitate. Eu nu le cunosc, dar a fost un bun prilej să le descopăr, să-mi las mintea să-şi creeze proprile imagini despre acele evenimente sacre care aveau loc în viaţa oamenilor de la ţară. Cât de simplu şi de frumos se putea trăi atunci! Şi nici pentru a fi fericiţi nu aveau nevoie de multe lucruri materiale. Lipsurile erau înlocuite cu dragoste. Nici că se putea mai bine.

Puţini săteni aveau vise măreţe, aşa cum erau cele ale lui Aneta. Majoritatea preferau să lucreze pământul, să trăiască din roadele obţinute de la acesta, să-şi întemeieze o familie şi să fie înconjuraţi de mulţi copii. Fiecare etapă stătea la baza unui tablou perfect. Toţi oamenii erau egali. Cu excepţia celor învăţaţi şi cu stare.

Ce se întâmplă în momentul în care o persoană doreşte să progreseze, să se dezvolte? Ce modificări majore se vor produce în viaţa sa? Aneta este un personaj ideal care ne demonstrează că pentru a-şi depăşi condiţia nu este absolut necesar să renunţe la obiceiurile învăţate în familie, poate să păstreze simplitatea şi puritatea în tot ceea ce urmează să facă. Progresul nu înseamnă întotdeauna o schimbare radicală. Suntem aceleaşi persoane cu noi perspective.

        Tind să cred că această carte a fost scrisă ca o dovadă a faptului că pentru a fi fericiţi este indicat să trăim în armonie cu ceilalţi. Azi alergăm în zadar după lucruri materiale şi uităm să zâmbim şi să iubim cu adevărat. Ce este fericirea? Am pierdut acest tren. Ne îndepărtăm tot mai mult de destinaţie.

        Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

DE VORBĂ CU CITITORUL

 

Cititorul: De ce scrii?

Scriitorul: Caut un prieten căruia să-i spun toate poveştile pe care le ştiu. Sunt pregătită. Pot începe chiar acum.

Cititorul: Te ascult! spuse el zâmbind.

Am zâmbit şi eu. Apoi, am întins mâna după o coală de hârtie şi un pix.

Scriitorul: Nu vreau să vorbesc despre ele. Prefer să le scriu. Cuvintele să rămână o amintire vie. Să fiu prezentă în sufletele cititorilor mei. Sunt singurii care mă înţeleg. Am nevoie de ei.

Cititorul: Şi ei au nevoie de tine.

Scriitorul: Se formează o legătură specială de la „primul contact”. Citeşte şi descoperă!

Cititorul: Am găsit ceea ce caut. Cartea ta e la mine!

Scriitorul: Citeşte-o!

Recenzie: ,,Copilăria fermecată"

 

Titlu: Copilăria fermecată

Autor: IoanaTrif

Editura: Libris

Număr pagini: 132

Categoria: Literatura contemporană

Poveştile gemenilor, Gruia şi Novac, sunt menite să aducă bucurie, culoare şi speranţă. Cu doze mari de inocenţă şi emoţii, ei crează universul copilăriei pe care îl trăieşte fiecare om. Copii sau adulţi, toţi am petrecut momente magice în casa bunicilor, am zburdat pe câmpii alături de animale şi am savurat cu nesaţ din bucate tradiţionale. Aveau un gust nemaiîntâlnit care va rămâne  adânc impregnat  în minte la maturitate.

Lumea lor este frumos conturată de oameni speciali, cei mai buni îndrumători care ştiu să le insufle acestor suflete curate dragostea pentru obiceiuri şi cutume, simplitate şi originalitate.

Unde pleacă oamenii speciali? De ce dispar zâmbetele şi inocenţa atunci când devenim adulţi? Nu putem păstra „o fărâmă de copilărie” în suflet? Am poposi tot mai des în copilăria fermecată, dar nu mai e cale de întoarcere.

Timpule, de ce te grăbeşti să ne transformi în oameni mari? Vrem să rămânem aici pentru totdeauna. Avem prieteni adevăraţi, avem şi griji, „să ne petrecem timpul în joacă”, chiar şi vise măreţe. Şi cu toate astea, tot ne dorim să devenim maturi. E magie, mai presus de toate. Speranţe arzătoare transformate în iluzii pierdute. Dar dacă privim cu entuziasm spre viitor, vom trăi „o bucurie constantă”.

Să fim copii, măcar o dată-n zi!

Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar. Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Cartea o găsiţi aici.

Despre romanul thriller

 

Nu credeam că voi spune vreodată asta, însă îmi plac mult thrillerele psihologice. Am început cu romanul „Sunt cu ochii pe tine” şi nu mă voi opri niciodată. Voi scrie despre ele ori de câte ori voi simţi nevoia şi nu voi ezita să le recomand pe cele mai bune.

Azi am decis să-mi opresc atenţia asupra unui roman citit recent: „Neţărmuritul zbor al sufletelor desfrânate” de Paul Pufan.

De ce?

Din varii motive:

 

-         Am găsit cartea perfectă pentru mine. Îmi plac cărţile scrise sub forma unui jurnal, un aspect pe care l-am găsit şi aici.

-         Lipsesc descrierile lungi, dar apar pasaje de dialog atent alcătuite care, de multe ori, înlocuiesc acţiuni importante ce urmează să se deruleze.

-         Am întâlnit puţine personaje, atent conturate, care au avut un rol bine stabilit în alcătuirea poveştii.

-         Misterul a fost ingredientul principal.

-         Accentul a fost pus pe sentimentele, gândurile şi trăirile personajelor şi mai puţin pe evenimente.

-         Din peisaj nu au lipsit crimele. Acestea sunt doar menţionate, fără a primi detalii din anchetele desfăşurate. Aici, eu zic că nici nu era cazul.

 

Sunt convinsă că şi ceilalţi (mă refer la cei care au citit cartea asta) au fost plăcut surprinşi de conţinut.

 

PS. Puteţi citi recenzia mea aici.

RECENZIE: „Neţărmuitul zbor al sufletelor destrămate”

 

Titlu: Neţărmuritul zbor al sufletelor desfrânate

Autor: Paul Pufan

Editura: Smart Publishing

Număr pagini: 341

Categoria: Literatura contemporană

Tot ceea ce pare a fi frumos la exterior ascunde ceva putred în interior. Opulenţa şi luxul nu reuşesc să alunge singurătatea , invidia şi răutatea celorlalţi. Cei din familia Lincoln nu se sfiesc să se răsfeţe şi să-şi trăiască viaţa după bunul plac. Chiar dacă aceste preferinţe se rezumă la desfrâu, minciuni şi trădări.

Împreună cu James suntem invitaţi să descoperim imaginea ,,defectoasă” a familiei sale.

Între zidurile impunătoare se petrec mereu lucruri periculoase. Evenimentele se derulează cursiv şi aduc în prim plan aceleaşi personaje.

La început o cunoaştem pe Ashley Lincoln, soţia lui Nathaniel. Ea o întruchipează pe soţia trofeu cu care soţul este mândru să se afişeze în societate. Fără alte aspiraţii şi preocupări îşi găseşte alinarea în scris. Umple pagini de jurnal în care îşi descarcă sufletul. Cel puţin, asta lasă autorul de înţeles.

Însă, pe măsură ce acţiunea ia amploare ies la iveală secrete. Secrete care le mistuie sufletele şi le distruge.

O întâmplare nefericită o aruncă pe Ashley în braţele lui Nate. Şi în loc să găsească alinare, viaţa ei se transformă într-un coşmar din care nu reuşeşte să evadeze. Alege „să stea nefericită într-o căsnicie” doar pentru a păstra aparenţele şi pentru a-şi acoperi secretul. De aici şi până la a comite alte greşeli nu e decât un pas. Nu este mulţumită cu un partener avar, rece şi ticălos. Ea are nevoie de iubire, iar pentru a o trăi intens recurge la ceea ce are aproape: la Mark, cumnatul său.

Mark este un tânăr arătos, carismatic, vesel şi talentat. Este pasionat de pictură şi îi place să călătorească. Şi nu ignoră nici afacerile. Are momente când îşi însoţeşte fratele vitreg la întruniri şi conferinţe. Dar mai presus de orice, e dispus să-i ofere dragoste femeii interzise pentru el.

Privirile aruncate pe furiş, gesturile tandre şi momentele petrecute în doi transformă pasiunea într-o iubire pătimaşă. Nici măcar relaţiile distincte în care sunt implicaţi cei doi nu-i împiedică să se iubească sincer.

Rând pe rând, prietenii le cunosc povestea. Şi devin părtaşi la ceea ce se întâmplă.

Totul s-ar încadra într-un echilibru perfect dacă nu ar exista Nate şi Stephanie, iubita geloasă care îi urmăreşte fiecare mişcare lui Mark. Sau Julia-Jane „cea mai bună prietenă” a sa. Ce motiv ar avea o femeie să-i ascundă unui bărbat cel mai înfricoşător păcat şi să-l ajute să pună la cale un plan diabolic? Aceasta este o femeie inteligentă, vicleană, dar naivă care crede orbeşte în dragostea falsă a bărbatului pe care îl iubeşte. Cine este Mark cu adevărat, de fapt?

Sunt comise câteva crime. Totul este planificat strategic. Nimeni nu bănuieşte pe nimeni. Ori le este frică să mărturisească. Există suspiciuni care nu sunt rostite. Ucigaşul este un străin sau un membru din familie? Sunt mai multe piese, dar nimic nu se leagă.

Până într-o seară când ... Ashley găseşte, întâmplător, mai multe scrisori. Sunt scrisori de dragoste. Ce ciudat! Ea îl cunoaşte pe expeditor, dar şi pe destinatar. De ambele persoane este puternic legată. Fiecare şi-a pus amprenta într-un mod diferit. Ceea ce ea va descoperi citindu-le îi va schimba viaţa pentru totdeauna. În sfârşit se va putea desprinde de trecut. Dacă va fi sau nu fericită, asta doar de ea depinde.

        De voi depinde dacă alegeţi să citiţi cartea sau nu. Eu zic că merită!

        Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar. Mie mi-a plăcut cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: ,,PIERDUT ŞI REGĂSIT ÎN CĂLĂTORIA INIMII"

 

Titlu: Pierdut şi regăsit în călătoria inimii

Autor: Ştefan Apostol

Editura: Berg

Număr pagini: 362

Categoria: Literatură contemporană

”Pierdut şi regăsit în călătoria inimii” este o carte specială. Foarte specială, aş putea spune, datorită întâmplărilor care întregesc acest jurnal de călătorii. Dincolo de pagini, am cunoscut un tânăr ambiţios, cu spirit de aventură căruia nu i-a fost teamă să înfrunte piedicile care s-au aşezat în calea sa asemeni unui zid, a continuat să călătorească ,,până la capăt”. Un tânăr sincer care s-a dezbrăcat de toate secretele şi şi-a expus viaţa fără menajamente în faţa cititorilor. Un tânăr credincios care a renunţat la mândrie şi laude şi i-a mulţumit cu smerenie lui Dumnezeu pentru tot ceea ce are şi pentru fiecare reuşită. Recunosc că, gândurile şi rugăciunile lui m-au impresionat până la lacrimi. Un tânăr chibzuit şi mulţumit de ceea ce posedă fără a cere nimic în plus, doar sănătate pentru a realiza ceea ce şi-a propus. Eu îmi doresc să mai întâlnesc tineri aşa ca el, cărora şi primele raze de lumină să le aducă zâmbetul pe buze şi linişte în suflet. Din păcate, azi mulţi oameni sunt preocupaţi să obţină cât mai multe bunuri materiale şi uită că bucuria constă în lucrurile mărunte şi să îi avem pe cei dragi alături.

Nimic nu ne este de folos dacă nu ne simţim împliniţi şi fericiţi. Ştiu că fericirea este relativă, însă cartea de faţă este un exemplu concret în acest sens. Ştefan ne învaţă cum putem fi fericiţi. Pentru el fericirea poate fi transpusă într-un singur cuvânt: călătoriile. Mai întâi trebuie să ne întocmim un plan (traseul parcurs), cât efort trebuie depus şi ce cheltuieli financiare implică. Pot doar să confirm că experienţa autorului este o dovadă clară a afirmaţiei ,,Nu există nu se poate”. Parcă, el a sfidat imposibilul şi asta nu poate decât să-i aducă mulţumire deplină.

La un moment dat, am crezut că se va opri, dar credinţa în Dumnezeu l-a urcat pe cele mai înalte culmi, l-a ajutat să descopere frumosul din natură şi din oameni şi acum trăieşte înconjurat de prieteni deosebiţi.

S-a obişnuit să întâmpine probleme şi le-a înfruntat cu mult curaj. Apoi, a descis să se joace cu cuvintele şi să imprime aceste amintiri pe hârtie pentru totdeauna. A presărat multă dragoste şi le-a arătat publicului. Cum să nu ne bucurăm de experienţele lui? Cum putem să-i mulţumim? Citind cartea. Este interesantă şi merită atenţia noastră!

 

Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar. Mie mi-a plăcut cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

O puteți cumpăra de aici.