1.
Idiotul
Nu întâmplător am ales cartea asta. Deși, toți ceilalți îl ironizează pe
prințul Miskin mie îmi place mult pentru că este un om sincer cu sufletul curat
care împarte numai iubire în jurul său. Nu este vina lui că ceilalţi nu stie să
se bucure de ea, ci doar să aspire la bogăție și poziție socială. Nu e
suficient un trai decent, prieteni adevărați și dragoste pură?
2.
Crimă şi pedeapsă – F. M. Dostoievski
Fără îndoială, iubirea de multe ori ne încurcă sau ne
ajută să ieşim din întunericul în care ne adâncim conştient sau inconştient.
Aşa cum şi pe Raskolnikov, tânărul sărac şi constrâns de împrejurări şi
neajunsuri tot iubirea l-a ajutat să-şi ispăşească mai uşor pedeapsa. Acesta a
decis să omoare o cămătăreasă la care ducea din când în când diferite lucruri
pentru a primi o sumă de bani din care să trăiască câteva zile, dar şi pe sora
acesteia doar pentru că fusese martor la crimă şi l-ar putea denunţa. Deşi,
este un băiat inteligent şi îşi planifică totul dinainte, fapta lui nu rămâne
nepedepsită.
Mai exact, este condamnat la închisoare şi, totuşi, el
găseşte o portiţă de ieşire sau, mai bine spus, lumina de la capătul tunelului.
Ce anume îl ajută să îşi găsească liniştea sufletească?
3.
Nopți albe
Deși este un roman de mici dimensiuni, mai degrabă o
nuvelă, are un subiect ”bine conturat”. Mai exact, personajul principal este și
naratorul, un tânăr singuratic ce trăiește într-o lume creată de el, dar care
se schimbă în întregime atunci când o întâlește pe Nastenka, o fată foarte tânără
și frumoasă de care se îndrăgostește iremediabil încă din prima clipă.
Mai mult, reușesc să formeze o strânsă legătură între ei
fiind atrași de poveștile de viață ale fiecăruia. Oare relația lor se va
consolida sau se va destrăma din momentul în care fata îi mărturisete tânărului
că ea iubește pe altcineva? Ce credeți?
4.
Insemnări din subterană
Primul personaj singuratic care mi-a atras atenţia a fost
personajul principal din romanul „Însemnări din subterană” de Dostoievski, un
individ retras, bolnav sufleteşte, ce se lasă acaparat de toate problemele,
frământările, fricile, frustrările şi gândurile zilnice. Pentru el totul este
sumbru şi incert, iar orice încercare de a se întegra în societate, chiar şi
într-un mic grup de cunoştinţe se transformă repede într-un eşec. Să ne amintim
de acea întâlnire în oraş „cu prietenii săi” la care discuţiile prind o altă
întorsătură şi totul se termină cu o ceartă.
Poate că el nu este pregătit să cunoscă un prieten
adevărat sau deja l-a întâlnit şi nu şi-a dat seama: singurătatea.
5.
Jucătorul
Pasiunea mea pentru Dostoievski este mai mult decât evidentă. Mai are sens
să spun cât de mult mi-a plăcut ceea ce am citit? Nu contează, pentru că nu
este singurul roman de mici dimensiuni al lui Dostoievski, dar este, poate,
unicul pe care l-a scris în doar 4 săptămâni. ”Jucătorul” este
mai mult o carte despre sine și patima pentru jocurile de noroc.
Protagonistul romanului este Aleksei Ivanovici, un profesor tânăr pasionat
de jocurile de noroc, care lucrează pentru familia unui general rus, un bărbat
cu multe datorii și o logodnică tânără, care încă mai stă cu el deoarece speră
ca generalul să primească moștenirea unei mătuși de la Moscova aflată pe patul
de moarte. Surpriza e și mai mare atunci când femeia le face o vizită și
ajutată de tânărul profesor descoperă pasiunea pentru jocul la ruletă, unde
pierde aproape întreaga avere.
Nu lipsește nici dragostea din peisaj, mai exact obsesia lui Aleksei pentru
Polina, fiica generalului. Și ca totul să se complice și mai mult, în grațiile
fetei se mai află și un francez, Marquizul Des Grieux și englezul Ashtley. Va
exista o relație amoroasă între protagoniști? Este mai puternică patima pentru
bani sau patima pentru iubire?
6.
Crocodilul
În ceea ce privește acest roman, pot spune că am rămas
surprinsă pentru că nu m-am așteptat să citesc o satiră amuzantă. Pentru prima dată, autorul a pus accentul doar pe
caracterul personajelor și nu pe acțiune și întâmplări.
Care este preferata voastră?
