DE VORBĂ CU DYANA PÎSLARU

Mă bucur nespus de mult că am avut ocazia să o cunosc pe Dyana Pîslaru citindu-i minunatul roman ,,Pictează-mă în culori indiene”. Poate, într-o zi, vom avea posibilitatea să ne întâlnim şi faţă în faţă. Dar, până atunci, eu îi mulţumesc că a ales să scrie un roman numai pentru mine. Am făcut această afirmaţie deoarece consider că ne asemănăm mult ţinând cont de principiile pe baza cărora autoarea a construit personajele.

În continuare, vă învit să aflaţi mai multe detalii despre acest om minunat.

Şoarece de bibliotecă: Descrie-te în câteva cuvinte.

Dyana Pîslaru: Introvertită, ciudată și fără toate țiglele pe casă, cum se spune :))

Am 26 de ani, sunt căsătorită și am un fiu de cinci anișori. Dar continui să fiu copilăroasă. Uneori mă întreb cum de mă suportă soțul :)). Nu mă împrietenesc ușor cu oamenii și abia dacă scot două vorbe în preajma străinilor, dar odată ce ajung să cunosc o persoană și să mă simt în largul meu alături de ea, sunt cu totul alt om. Râd tot timpul, aleg să văd doar partea plină a paharului și mă îmbărbătez singură în orice situație. Urăsc certurile, scandalurile și bârfa, motiv pentru care și aleg să fiu mai retrasă.

           Sunt un cinefil înrăit, îmi plac jocurile video, ador muzica de toate felurile și mă uit la desene animate.

ŞB: Când ai descoperit pasiunea pentru scris şi de când ai început să faci asta? Cine te sprijină în tot acest proces?

DP: Mi-am descoperit pasiunea pentru scris când eram copil. Prima poveste – mai bine spus, o încercare de poveste – a fost în clasa a șasea. Am luat acest hobby în serios abia acum câțiva ani, când am descoperit minunata comunitate de scriitori și cititori români. Atunci am venit cu idei mai puțin puerile de povești, unele pentru care m-am chinuit să-mi îmbunătățesc stilul, căci am simțit că merită să fie dezvoltate frumos.

        Am sprijinul familiei, mai ales al soțului, care e lângă mine pe post de conștiință a mea când vine vorba de scris. Parcă îl și aud acum, dacă m-ar vedea la laptop: „Ce faci acolo? Iar nu scrii?” :))

        Și o mai am pe Simi, o bună prietenă pe care am cunoscut-o prin intermediul poveștilor mele. Scriam pe Wattpad, iar ea îmi era cititoare. Ne-am împrietenit curând și am descoperit că avem foarte multe în comun. De atunci, a fost acolo pentru mine. Știu că mă pot baza pe ea pentru o părere sinceră, ori să-mi spună ceva de dulce când mă culc pe-o ureche și nu mai scriu.

ŞB: De curând am terminat de citit romanul ,,Pictează-mă în culori indiene”. Îl ador, iar de Charan m-am îndrăgostit de la început. De unde te-ai inspirat pentru a scrie acest minunat volum?

DP: Având nenumărați prieteni care judecau India, mă judecau pe mine pentru simplul motiv că-mi plăcea această țară, am crezut că, scriind despre ea așa cum eu o văd eu, aș putea schimba percepții. Am realizat că asta nu pot face, dar am ajuns să mă atașez de poveste și de personaje. Le-am creat după principiile mele de viață, lăsându-le să dea glas gândurilor mele legate de credință, relații interumane, familie și societate.

ŞB: De unde cunoşti obiceiurile din India? Dar celelalte mari obiective turistice din America? Ai vizitat cele două ţări?

DP: Obiceiurile din India le cunosc, în cea mai mare parte, din filme. Atunci când am început să scriu această carte însă, am început să mă și documentez. Au fost ore întregi de cercetări, de urmărit documentare, de citit. Să scriu un capitol care necesita mai multe informații de acest gen era o adevărată aventură: cincizeci de foi cu informații în jurul laptopului, o sută de pagini deschise în Chrome și două videoclipuri urmărite în paralel :))

        Nu am avut ocazia să vizitez niciuna dintre aceste țări din păcate, dar, atunci când trebuie să descriu un anumit loc, obișnuiesc să mă documentez, să urmăresc clipuri ale celor care au fost acolo pentru a descrie cât mai bine decorul. Blogurile de călătorii sunt o adevărată comoară pentru mine.

ŞB: Povestea se bazează pe fapte reale sau totul este doar ficţiune?

DP: Totul este ficțiune. Anumite sentimente, anumite replici sunt inspirate din viața reală, din viața mea, dar acțiunea este pură ficțiune.

ŞB: Ne-ai oferit şi multe detalii despre dansuri. Este vreuna dintre pasiunile tale?

DP: Da. Eram, aș putea spune, obsedată de dans în adolescență. Am avut chiar și câteva tentative de a activa în domeniu, dar renunțam înainte de a începe. Sunt o fire oarecum timidă, introvertită, iar asta m-a făcut să dau înapoi de la multe lucruri. Numai ideea de a vorbi, ori de a dansa în fața cuiva îmi făcea inima s-o ia la trap, darămite să o și fac. În schimb, cunosc toate tipurile de dans, cunosc tehnici și pași – pași pe care îi fac de una singură prin casă, mai ales atunci când fac curățenie. J

ŞB: Un scriitor este un cititor de cursă lungă. Ce cărţi preferi să citeşti? Ce opere ne recomanzi?

DP: Genul meu preferat e fantasy. Cel mai mult mă atrag romanele pline de mister, conspirații, adrenalină, genul acela care te lasă cu un milion de întrebări la finalul fiecărui capitol. Dar citesc cu aceeași plăcere și un roman de dragoste, unul polițist, ori istoric. Pot spune că... citesc orice. În funcție de starea de spirit sau, pur și simplu, de ceea ce-mi pică în mână.

        M-am îndrăgostit de seria „Regii blestemați”, chiar dacă romanele istorice sunt puține pe lista mea de lectură. Pentru iubitorii de romane pline de mister îl recomand cu drag pe Dan Brown. Mulți sunt de părere că scrie comercial, că nu-i mare lucru de capul lui, dar am citit cu sufletul la gură fiecare carte a lui pe care am reușit să o achiziționez. Ca și roman distopic, „Jocurile foamei” a fost preferatul meu. Fantasy... aici n-am unul preferat. Le-am adorat pe toate în egală măsură. Aș putea să o recomand însă pe Theo Anghel, o scriitoare minunată ale cărei cărți le-am descoperit de curând. Seria „Am murit, din fericire” mi-a alungat somnul nopți la rând cu câteva luni în urmă.

ŞB: Ştiu că ne pregăteşti şi al doilea volum. Care este data preconizată privind lansarea lui?

DP: Da, al doilea volum este pe drum, dar nu pot spune o dată exactă. Muza nu a fost de partea mea o bună perioadă de timp, motiv pentru care încă mai am de lucru la el.

ŞB: Abia aştept să citesc şi al doilea volum. Ne poţi spune, în câteva cuvinte, ce se va întâmpla în continuare?

DP: Așa cum bine știti, Charan și Evelyn au dat-o la pace cu sentimentele lor și au căzut de acord să-și jure credință. Eve a acceptat la finalul primului volum să-l ia de soț. Cu cățel cu tot :))

       Acum, date fiind diferențele culturale și neînțelegerile apărute pe parcurs, părinții lui sunt total împotriva acestei idei. Rămâne de văzut dacă Evelyn va reuși să le câștige inimile, așa cum pe-a lui Charan a câștigat-o, și dacă totul se va termina cu bine pentru ei.

ŞB: Ce alte cărţi ai mai publicat până acum?

DP: Am publicat primul volum dintr-o serie fantasy intitulată Stringent, la editura Quantum Publishers.

ŞB: Mi-a plăcut foarte mult! Nu aş schimba nimic la acest roman şi mă bucur că am avut ocazia să-l citesc. Îmi doresc ca şi ceilalţi pasionaţi de lectură să-l descopere. De unde pot fi cumpărate cărţile?

DP: Fiica Infernului, primul volum al seriei Stringent, după cum am spus și mai sus, poate fi achiziționat de pe site-ul editurii Quantum. Pictează-mă în culori indiene este disponibilă pe site-ul editurii Stylished. De asemenea, ambele pot fi găsite pe site-uri precum cărturești.ro ori elefant.ro.

ŞB: La ce proiecte lucrezi în prezent?

DP: Acum lucrez în paralel la volumele următoare din cele două serii deja publicate. Am însă și un alt proiect, unul la care lucrez atunci când sunt în impas la acestea. Este o poveste mai macabră, care are în prim plan un asasin. Și o văduvă pusă pe răzbunare. Atât voi dezvălui J

               Mulțumesc pentru timpul acordat, draga mea!