Nu credeam că voi spune vreodată
asta, însă îmi plac mult thrillerele psihologice. Am început cu romanul „Sunt
cu ochii pe tine” şi nu mă voi opri niciodată. Voi scrie despre ele ori de câte
ori voi simţi nevoia şi nu voi ezita să le recomand pe cele mai bune.
Azi am decis să-mi opresc atenţia asupra unui roman citit
recent: „Neţărmuritul zbor al sufletelor
desfrânate” de Paul Pufan.
De ce?
Din varii motive:
-
Am găsit cartea perfectă pentru mine. Îmi plac cărţile
scrise sub forma unui jurnal, un aspect pe care l-am găsit şi aici.
-
Lipsesc descrierile lungi, dar apar pasaje de dialog
atent alcătuite care, de multe ori, înlocuiesc acţiuni importante ce urmează să
se deruleze.
-
Am întâlnit puţine personaje, atent conturate, care au
avut un rol bine stabilit în alcătuirea poveştii.
-
Misterul a fost ingredientul principal.
-
Accentul a fost pus pe sentimentele, gândurile şi
trăirile personajelor şi mai puţin pe evenimente.
-
Din peisaj nu au lipsit crimele. Acestea sunt doar
menţionate, fără a primi detalii din anchetele desfăşurate. Aici, eu zic că
nici nu era cazul.
Sunt convinsă că şi ceilalţi (mă refer la cei care au
citit cartea asta) au fost plăcut surprinşi de conţinut.
PS. Puteţi citi recenzia mea aici.
