RECENZIE: ,,Mofturi şi dulcegării" - Ioana Trif

 

Titlu: Mofturi şi dulcegării

Autor: Ioana Trif

Editura: Creator

Număr pagini: 244

Categoria: Literatura contemporană

                          

Pe Ioana Trif o cunosc destul de bine şi deja ştiu că îmi place cum scrie şi ce scrie. Nu mai are rost să spun că este un om talentat deoarece mi-a dovedit-o din plin ţinând cont de numărul de cărţi pe care le-a scris şi de diversitatea abordată.

De data asta a ales o poveste de dragoste atipică ce se consumă la cote maxime în afara căsniciilor protagoniştilor. M-am obişnuit să găsesc magie printre cuvinte, ,,savoarea” în cadrul replicilor şi mister în spatele faptelor.

La prima vedere, analizând titlul romanului, ,,Mofturi şi dulcegării”, gândurile cititorului se îndreaptă către o poveste pasională, ireală, cum numai în basme se mai întâlneşte.

Ei bine, nu e chiar aşa. Totul este atent analizat, autoarea dorind să ne îndepărteze de adevăr. Aprofundând înţelegem scopul final.

Dragostea e doar un moft? Dacă Adam şi Cella se iubesc atât de mult, de ce nu pot rămâne împreună? Partenerii lor s-au resemnat, le înţeleg iubirea, atunci ce anume îi opreşte?

Dragostea ilustrează numai momentele frumoase petrecute împreună? Cu ce îi ajută această experienţă pe cei doi îndrăgostiţi?

Dincolo de aparenţele frumuseţii şi a succesului, Adam şi Cella au nevoie unul de celălalt pentru a excela în domeniul care le aduce satisfacţie şi împliniri: scrisul.

Este remarcabil cum amândoi reuşesc să înflorească într-un mod inedit atunci când lucrează împreună. Iubirea nu face altceva decât să le consolideze tăria şi să le ofere un subiect unic pentru a atinge performanţa maximă.

Mărturisesc că pe tot parcursul lecturii gândul mi-a zburat la povestea de dragoste dintre Camil Petrescu şi Cella Serghi. Poate că nimic nu e întâmplător şi autoarea a ales intenţionat acelaşi nume pentru protagonistă tocmai pentru a induce această idee cititorului. Dacă mai luăm în calcul şi faptul că Petrescu a fost mentorul ei şi a îndrumat-o să scrie, totul se potriveşte perfect. Doar Ioana poate să ne confirme. Dacă este aşa nu pot decât să o felicit pentru că pe mine m-a surprins într-un mod plăcut.

Cât de mult şi-a pus amprenta povestea celor doi scriitori amintiţi anterior asupra personajelor romanului? Avem parte de un final asemănător? Nu vă rămâne decât să aflaţi singuri. Vă spun sincer că veţi adora toate mofturile şi dulcegăriile lor.

 

P.S. Asta e cartea mea preferată!

        Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

            

RECENZIE: “Femeia asasin şi sindromul Stockholm” de Raluca Pavel

 

Titlu: Femeia asasin şi sindromul Stockholm

Autor: Raluca Pavel

Editura: Ars Docendi

Număr pagini: 200

Categoria: Literatura contemporană

                          

Am ales cartea asta pentru că are o însemnătate aparte pentru mine. De fapt, este o teză de doctorat cu o temă greu de digerat: ,,Femeia asasin și sindromul Stockholm".

Departe de a menționa ceva despre subiectul lucrării vreau să motivez de ce mi-am dorit să o citesc:

- ilustrează o parte din visul meu;

- pot aprecia cu exactitate efortul uriaș pe care autoarea l-a depus pentru a scrie cele 200 de pagini;

- este un subiect complet diferit domeniului în care eu lucrez și foarte interesant, din punctul meu de vedere;

- este un subiect sensibil și există puține articole de specialitate scrise în acest sens.

Pe de altă parte, tema controversată are menirea de a ne trezi la realitate și de a realiza că dacă suntem implicați într-o relație toxică, până la săvârșirea unei crime nu mai e decât un pas. Știu că persoanele care trăiesc într-un mediu în care violența predomină sunt tentate să aleagă parteneri cu a căror comportament sunt obișnuiți, dar dacă ar analiza mai atent situația ar putea observa ceea ce trebuie să evite. Ori, măcar, ar putea cere ajutor.

E ușor de vorbit când nici măcar nu ai trecut prin asta, însă datele culese ne demonstrează că un comportament violent, repetitiv, dacă nu este evitat, nu poate conduce decât la acțiuni cu un final tragic.

Chiar și atunci când este vorba de legitimă apărare, să iei viața unui om este înfricoșător. Rolul meu nu este de a judeca, ci de a analiza și tind să cred că lucrurile ori din ce unghi le-am privi tot un final tragic ar avea.

           Felicitări, Raluca! E puțin spus, dar le meriți din plin!

     

RECENZIE: ,,Fata cu cercel de perlă” de T. Chevalier

 

Titlu: Fata cu cercel de perlă

Autor: Tracy Chevalier

Editura: Polirom

Număr pagini: 252

Categoria: Literatura universală

                          

MI-NU-NA-TĂ! Asta e impresia cu care am rămas după ce am terminat de citit cartea. Chiar dacă autoarea nu alege să relateze informaţii relevante despre viaţa pictorului Vermeer, povestea pe care a ţesut-o a fost una fantastică. Legătura puternică dintre cunoscutul artist şi tânăra lui servitoare are menirea de a uimi atât personajele cât şi cititorii.

Este de-a dreptul impresionant cum Chevalier reuşeşte să construiască un superb roman istoric pornind de la celebrul portret, fata cu cercel de perlă.

Chiar şi o fată umilă ca Griet poate deveni muza unuia dintre cei mai talentaţi pictori olandezi. Ea nu face altceva decât să îndeplinească sarcini simple (curăţenie, spălat, călcat), ceea ce o încadrează în masa de jos a societăţii.

De ce este diferită faţă de semenii săi? Ea vede dincolo de culorile relatate de natură.

De ce este ea o sursă de inspiraţie pentru stăpânul său, în detrimentul soţiei acestuia? Ea are curajul de a lăsa lumina să pătrundă în încăpere şi de a vedea frumosul, chiar dacă trăieşte în condiţii precare.

De ce este privită greşit relaţia lor de admiraţie reciprocă? Este un bun prilej de a stârni invidia celor din jurul lor.

De ce este tolerată această legătură a lor chiar şi de către membrii familiei? În ciuda acestor frustrări, împreună creează multe tablouri frumoase.

Am găsit atât de multe motive care m-au convins că este una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit şi sunt convinsă că cei care iubesc arta vor găsi cel puţin la fel de multe alte motive.

Cărţile lui Dostoievski

 

1.     Idiotul

Nu întâmplător am ales cartea asta. Deși, toți ceilalți îl ironizează pe prințul Miskin mie îmi place mult pentru că este un om sincer cu sufletul curat care împarte numai iubire în jurul său. Nu este vina lui că ceilalţi nu stie să se bucure de ea, ci doar să aspire la bogăție și poziție socială. Nu e suficient un trai decent, prieteni adevărați și dragoste pură?

 

2.     Crimă şi pedeapsă – F. M. Dostoievski

Fără îndoială, iubirea de multe ori ne încurcă sau ne ajută să ieşim din întunericul în care ne adâncim conştient sau inconştient. Aşa cum şi pe Raskolnikov, tânărul sărac şi constrâns de împrejurări şi neajunsuri tot iubirea l-a ajutat să-şi ispăşească mai uşor pedeapsa. Acesta a decis să omoare o cămătăreasă la care ducea din când în când diferite lucruri pentru a primi o sumă de bani din care să trăiască câteva zile, dar şi pe sora acesteia doar pentru că fusese martor la crimă şi l-ar putea denunţa. Deşi, este un băiat inteligent şi îşi planifică totul dinainte, fapta lui nu rămâne nepedepsită.

Mai exact, este condamnat la închisoare şi, totuşi, el găseşte o portiţă de ieşire sau, mai bine spus, lumina de la capătul tunelului. Ce anume îl ajută să îşi găsească liniştea sufletească?

 

3.     Nopți albe

Deși este un roman de mici dimensiuni, mai degrabă o nuvelă, are un subiect ”bine conturat”. Mai exact, personajul principal este și naratorul, un tânăr singuratic ce trăiește într-o lume creată de el, dar care se schimbă în întregime atunci când o întâlește pe Nastenka, o fată foarte tânără și frumoasă de care se îndrăgostește iremediabil încă din prima clipă.

Mai mult, reușesc să formeze o strânsă legătură între ei fiind atrași de poveștile de viață ale fiecăruia. Oare relația lor se va consolida sau se va destrăma din momentul în care fata îi mărturisete tânărului că ea iubește pe altcineva? Ce credeți?

 

4.     Insemnări din subterană

Primul personaj singuratic care mi-a atras atenţia a fost personajul principal din romanul „Însemnări din subterană” de Dostoievski, un individ retras, bolnav sufleteşte, ce se lasă acaparat de toate problemele, frământările, fricile, frustrările şi gândurile zilnice. Pentru el totul este sumbru şi incert, iar orice încercare de a se întegra în societate, chiar şi într-un mic grup de cunoştinţe se transformă repede într-un eşec. Să ne amintim de acea întâlnire în oraş „cu prietenii săi” la care discuţiile prind o altă întorsătură şi totul se termină cu o ceartă.

Poate că el nu este pregătit să cunoscă un prieten adevărat sau deja l-a întâlnit şi nu şi-a dat seama: singurătatea.

 

5.     Jucătorul

Pasiunea mea pentru Dostoievski este mai mult decât evidentă. Mai are sens să spun cât de mult mi-a plăcut ceea ce am citit? Nu contează, pentru că nu este singurul roman de mici dimensiuni al lui Dostoievski, dar este, poate, unicul pe care l-a scris în doar 4 săptămâni. ”Jucătorul” este mai mult o carte despre sine și patima pentru jocurile de noroc.

Protagonistul romanului este Aleksei Ivanovici, un profesor tânăr pasionat de jocurile de noroc, care lucrează pentru familia unui general rus, un bărbat cu multe datorii și o logodnică tânără, care încă mai stă cu el deoarece speră ca generalul să primească moștenirea unei mătuși de la Moscova aflată pe patul de moarte. Surpriza e și mai mare atunci când femeia le face o vizită și ajutată de tânărul profesor descoperă pasiunea pentru jocul la ruletă, unde pierde aproape întreaga avere.

Nu lipsește nici dragostea din peisaj, mai exact obsesia lui Aleksei pentru Polina, fiica generalului. Și ca totul să se complice și mai mult, în grațiile fetei se mai află și un francez, Marquizul Des Grieux și englezul Ashtley. Va exista o relație amoroasă între protagoniști? Este mai puternică patima pentru bani sau patima pentru iubire?

 

6.     Crocodilul

În ceea ce privește acest roman, pot spune că am rămas surprinsă pentru că nu m-am așteptat să citesc o satiră amuzantă. Pentru prima dată, autorul a pus accentul doar pe caracterul personajelor și nu pe acțiune și întâmplări.

Care este preferata voastră?