RECENZIE: ,,Lelia"

 

Titlul: Lelia

Autor: George Sand

Număr pagini: 298

Editura: Corint 

Categoria: literatură universală 

⭐️ Am citit această carte cu o patimă de nestăvilit încât la fiecare pagină sentimentele mele se intensificau tot mai mult. M-au năpădit cele mai puternice stări, emoții incontrolabile, iar cuvintele nu mă ajută să exprim cu exactitate entuziasmul cu care am descoperit cea mai tristă, dar și cea mai frumoasă poveste de dragoste.

⭐️ Scrisorile de dragoste relatate de-a lungul numeroaselor pagini nu pot decât să invoce un puternic ecou și să fie strigată în gura mare această iubire devastatoare care mistuie cele două suflete împovărate de suferință. Oare cum au reușit două inimi care privesc viața din perspective diferite să se iubească intens? Credința a fost cea care le-a consolidat forța de a iubi?

⭐️ Lelia este un suflet gol, pustiu și rece. A adunat în inima sa o iubire imensă pe care nu știe cum să o exteriorizeze prin fapte. Treptat, această iubire neconsumată o mistuie și o conduce la pierzanie.

⭐️ Stenio este opusul fetei, un tânăr vesel, plin de viață, un poet talentat, dispus să facă orice pentru femeia iubită. Dovezile lui, gesturile amoroase nu sunt de ajuns. Nu ating inima ei. Uneori le respinge, alteori tânjește după ele. Și le înfăptuiesc. 

⭐️ Dragostea lor evocă sensibilitate, delicateţe, devotament. Tinerii pot menține un echilibru între aceste ingrediente pentru a putea fi fericiţi împreună? De ce zbuciumul lăuntric al Leliei îi îndepărtează mai mult decât să fructifice ceea ce frumos a fost clădit? Cât de importantă este liniștea sufletească? Un suflet pustiu poate fi învelit cu dragoste?

⭐️ Răspunsurile sunt atent făurit și întrunesc lecții de viaţă pe care niciun cititor nu le va uita. Eu le prețuiesc și încă mă gândesc la ele chiar dacă am întors și ultima filă. Cu siguranţă le voi reciti, într-o zi.

RECENZIE: ,,Onoarea pierdută a Katharinei Blum"

 

Titlul: Onoarea pierdută a Katharinei Blum 

Autor: Heinrich Boll

Număr pagini: 171

Editura: Litera 

Categoria: literatură universală 

21.02.1974 este ziua care a marcat pentru totdeauna viața Katharinei Blum. Involuntar, tânăra devine victima unui tabloid care îi distruge reputația, prin răsturnări, denaturarea și pure calomnii.

Greșeala ei este aceea că s-a îndrăgostit, din nou, de persoana nepotrivită. Pe Ludwig Gotten îl cunoaște la petrecerea dată de nașa și protectoarea ei. Cei doi se îndrăgostesc și decid să-și petreacă restul nopții împreună. A doua zi, pentru tânăra îndrăgostită începe coșmarul. Este anchetată de poliție pentru favorizarea unui infractor. Ulterior, închisă pentru uciderea unui jurnalist. Procesul femeii se derulează anevoios. Nimic nu pare să fie în favoarea ei. Numai prietenii apropiați o susțin. Argumentele lor sunt ușor combătute de minciunile unor neprofesioniști. 

Katharina înțelege modul de gândire al autorităților, îl dezaprobă și acționează după propriile principii. Acțiunile sale o vor ajuta să-și demonstreze nevinovăția sau îi vor provoca mai multe necazuri?

Într-o societate care aleargă după cazuri senzaționale, povestea tristă a Katharinei nu face altceva decât să hrănescă monstrul ascuns și să critice presa și viața publică din Germania de Vest din anii '60 și '70 ai secolului XX.

RECENZIE: ,,Două cărți și o vacanţă"

 

Titlu: Două cărți și o vacanţă 

Autor: Emily Henry

Număr pagini: 336

Editura: Litera 

Categoria: literatură contemporană 

Ceilalţi spun că este cartea ideală de citit în vacanţă, eu spun că momentul potrivit e toamna, de ce nu iarna?! Indiferent când va fi citită, e lectură savuroasă căreia nu-i lipsește nimic. 

Povestea relatată mi-a transmis un amalgam de sentimente. De la tristeţe, încă de la început am aflat despre decesul tatălui protagonistei, January Andrews. Nu numai că moartea acestuia îi provoacă o mare durere, viața fetei este dată peste cap. Familia perfectă din care a crezut că face parte ascundea multe secrete. Tatăl perfect, de fapt, era (destul de) imperfect permițându-și să aibă o altă doamnă alături. Mama bolnavă de cancer decide să mascheze adevărul și să nu-i mai vorbească. Iubitul o părăsește, iar editura cu care colaborează îi cere un nou roman pentru care are la dispoziție trei luni să-l scrie. Nu mai are suficienți bani pentru a-și plăti cheltuielile și nu are de ales decât să accepte să locuiască în casa de vacanţă a tatălui său, locul pe care el îl împărțea cu Cealaltă Femeie.

La fel de bine am simțit și frustrarea, în momentul în care January este conștientă că se confruntă cu blocajul scriitorului.

Singurătatea nu este un bun prieten așa că apare dușmanul ei, Augustus Everett, fostul coleg din facultate, un scriitor de romane serioase.

Cum de la ură până la iubire nu e de făcut decât un singur pas, destinul îi pune față în față și îi impulsionează să-și recunoască unul celuilalt atracția reciprocă. 

În plus, se provoacă reciproc că fiecare dintre ei să scrie câte o carte din categoria din care celălalt obișnuiește să scrie. Cât de mult reușesc să se apropie cei doi tineri? Vor ajunge să se iubească cu adevărat? Vor reuși să respecte termenul limită?

Dincolo de multiplele impedimente eu cred romanul de față este de fapt cel pe care l-a scris January Andrews. E cartea în care a reușit să-și depășească limitele, să se maturizeze și să trăiască cu adevărat. Lipsa tatălui a spart globul de cristal, a eliberat-o și a lăsat-o să zboare singură, să-și caute drumul.

RECENZIE: ,,Iubirea, ca o pânză de păianjen"

 

Nu știu dacă e corectă ordinea în care am ales să citesc romanele (sau dacă există o ordine anume), mai degrabă m-am lăsat condusă de intuiție și de farmecul pentru titlul cărții, ,,Iubirea, ca o pânză de păianjen". Ulterior, voi face cunoștință și cu Daria, protagonista din romanul ,,Gheață la malul sufletului meu".

Am crezut că voi găsi un roman de dragoste. Atât. De fapt, am descoperit cum se scrie un astfel de roman. Pornind de la fapte reale, concrete, scriitorul care este și protagonist, țese o poveste magică care va purta cititorul pe meleaguri cunoscute: romanticul și feericul Brașov cu ale sale peisaje de basm. Cu multă îndeletnicire și măiestrie îmbină realul cu fantasticul, astfel încât firul subțire care le desparte, uneori este insesizabil. 

De la o pagină la alta, stările și sentimentele se intensifică și devin mai evidente, mai apăsătoare. Negativismul nu este exclus, însă este învăluit în dragoste și înlăturat. Chiar dacă acolo unde există iubire, există și durere, nimeni nu este dispus să renunţe la ea. Dincolo de dezamăgiri rămân întipărite în minte și în suflet unele amintiri care au impregnat răni, altele care au adus alinare.

Să nu uităm faptul că am fost creaţi din iubire și avem menirea de a iubi la rândul nostru!

Mulțumesc autorului pentru oportunitatea de a citi acest frumos roman!

RECENZIE: ,,Caut suflet pereche"

 

Titlu: Caut suflet pereche 

Autor: Rachel Winters

Editura: Litera

Număr pagini: 400

Categoria: literatură contemporană 

Nu judeca o carte după copertă. Aparențele sunt înșelătoare. Greșeala mea s-a rezumat la a cumpăra un roman fiind fascinantă de coperta ei. La prima vedere, nu se observă nimic deosebit, însă după ce am început să o citesc am înțeles clar care este rolul acelei pete de culoare din lumea învăluită de tristeţe. 

Evelyn Summers este o tânără motivată, asistentă la o agenție de impresariat pentru scenariști. După ce a muncit șapte ani pe același post, e pe punctul de a primi, în sfârșit, o binemeritată promovare. Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, și mai ales, pentru ca agenția să nu ajungă în pragul falimentului, fata este obligată de șeful ei să-l convingă pe Ezra Chester, cel mai important - dar și cel mai arogant - client al agenției să termine de scris scenariul unei comedii romantice în stil hollywoodian. 

Evelyn Summers este o mică stea pe care nimeni nu a fost dispus să o șlefuiască pentru a-i vedea adevărata strălucire. Însă, în momentul în care ea descoperă că marele scriitor ,,i-a împrumutat" manuscrisul, nu este dispusă să negocieze. Ea vrea să-și vadă numele scris pe scenariul filmului și luptă pentru a-și îndeplini visul. Atunci când toți ceilalți au doborât-o spunându-i că nu este suficient de bună pentru a-și atinge țelul, o forță interioră i-a dat puterea necesară pentru a demonstra că un om mediocru niciodată nu va accepta că există cineva mai presus de el. Viața va avea grijă să îi demonstreze contrariul.

Ador copertă cărţii, nu și conținutul ei. Acele întâlniri romantice repetitive sunt puerile și plictisitoare. Înțeleg că ele fac parte din scenariu și, poate, dacă le citeam în adolescență mi se păreau interesante, dar nu și acum. Totul pare ireal și fantastic.

Și ca și cum nu era de ajuns titlul este (prea) sugestiv și neatractiv. Se potriveşte în totalitate cu povestea din carte. În schimb, denotă lipsa de creativitate. 

Am avut așteptări mari și dezamăgiri la fel de mari. Perfecțiunea nu există, deși mulți reușesc să urce pe cele mai înalte culmi. Acesta nu este unul dintre acele cazuri.

RECENZIE: ,,Zeița pasiunii"

 

Titlu: Zeița pasiunii 

Autor: Silviu Bacuiani 

Număr pagini: 100

Editura: Mybestseller

❤️ Iubirea este forță. Puterea de a ocroti strângând în brațe femeia iubită, de a alunga grijile culegând un zâmbet, de a emana pozitivism folosind cuvinte alese.

❤️ Iubirea este sprijin. Puterea de a vedea frumosul și unicitatea femeii de lângă tine.

❤️ Iubirea este pasiune. O flacără aprinsă care arde necontenit, mocnit sau puternic, până la ultima suflare fără a-și epuiza resursele.

❤️ Iubirea este cuvânt, șoaptă, melodie. Un izvor de energie care se contopește în cele mai pure sentimente și trăiri. Descrise intr-o manieră elegantă, poetul te îndeamnă să guști din aromele dragostei, uneori cu chibzuință, alteori cu patos. Odată acaparat în mrejele ei, inima preaplină de iubire emană și în jurul său. Îi atrage și pe alții, cei care sunt dispuși să primească și să ofere. Procesul de iniţiere se aprofundează zi de zi. Apar lucruri noi. Ai făcut primii paşi. Înaintezi tot mai mult. Ai ascultat cântecul. Ai învățat versurile și acum ... dansezi, în ritmul tău, în ritmul ei, în ritmul vostru. Cât de departe ai ajuns? Până la împlinire.

❤️ Un amalgam de trăiri și gânduri puternice. Acestea sunt stările pe care a reuşit Silviu Bacuiani să mi le transmită. Mie și altor cititori. El a lansat invitația, a deschis ușa și ne așteaptă cu interes să-i cunoaştem universul. Cel încărcat cu fantezie, cu versuri care dansează pe propria melodie, cu perfecțiunea care doar prin cuvinte și rime poate fi atinsă, cu puterea de a trăi cu intensitate fiecare moment. Nu este magic? Ce mai aștepți?

❤️ Îndrăznește, iubește și bucură-te!

Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă!

Găsiți cartea aici.

RECENZIE: ,,Nu plânge, frate!"

 

Până acum nu am mai citit o poveste atât de tristă. Este o poveste de viaţă bazată pe fapte reale despre doi copii curajoși de 8 ani, respectiv, 10 ani, dar privită și povestită din perspectiva adultului. Relatate într-o manieră simplă toate întâmplările capătă un farmec și o veridicitate aparte, deși uneori m-am izbit din plin de cruda realitate ce le seca forța, vitalitatea și bucuria tinerelor suflete.

Cu pași mărunți am pășit în interiorul conacului domnului Găvănescu, frumosul paravan în spatele căruia se ascundea preventiriul de lângă Turnu Severin, ,,tabăra de la munte" pentru copiii părinților bolnavi de TBC. O situație similară îi aruncă și pe frații Alexandru și George Munteanu în acest loc uitat de lume, unde groaza, spaima și frica pândesc la tot pasul. Momentele obișnuite se transformă în situații de neînchipuit, care m-au îngrozit doar citindu-le. Pedepsele inumane care se aplicau copiilor, deseori, întreceau limita suportabilității și a îngăduinței. Imposibil de imaginat, îmi este tot mai greu să cred că prin aceste orori sunt nevoiți numeroși copii să treacă. 

Totuși, am privit cu sfială, ultimele etape din drumul parcurs de cei doi frați. Pe de-o parte, am fost plăcut surprinsă de dragostea pură și reciprocă pe care și-au purtat-o până la final, forța lor deplină de a depăși cu succes toate neajunsurile și dificultățile. Pe de altă parte, m-a întristat modul în care ,,duritatea vieții" și-a lăsat amprenta nu numai pe chipurile băieților, ci și în sufletul acestora. Lupta avidă și asiduă prin întuneric le-a insuflat curajul de a concepe ,,răzbunarea perfectă".

Doi ani mai târziu, departe de acest coșmar, mama lor îi așteaptă sănătoasă și dispusă să cunoască, împreună, o nouă viață. Însă, cei doi ani petrecuți departe de casă îi vor marca puternic pe protagonişti pentru totdeauna. 

Toate evenimentele relatate de către narator au avut același puternic impact emoțional și asupra mea. Am simțit o presiune apăsătoare încă de la început. Titlul spulberă orice notă de optimism, cititorul fiind introdus direct, fără menajamente, într-o tensiune copleșitoare. Are o conotație notorie:

- în primul rând, semnalează vădit tristul destin a două suflete nevinovate folosind o negație în acest sens;

- în al doilea rând, demonstrează că este un păcat covârșitor să distrugem inocența, puritatea și tot ce avem mai frumos în noi pentru a putea supraviețui și a face față răutății meschine din exterior. 

Indiferent cum vom alege să privim acest roman, este evident că odată ce l-am citit vom rămâne adânc marcați de tot ceea ce am descoperit.

RECENZIE: ,,Sfârşitul șoaptelor"

 

Titlul cărții: Sfârşitul șoaptelor 

Autor: Ruta Sepetys 

Editura: Epica

Număr pagini: 352

Categoria: literatură universală 

,,Sfârşitul șoaptelor" este o confesiune a tuturor românilor care au tânjit după libertate, curajul de a lupta pentru asta, privită prin ochii celor din afara granițelor României. 

Cartea este un strigăt de ajutor venit din partea celor din interior pentru cei din exterior. Un tablou trist pictat în nuanțe de alb, negru și gri, cu oameni îngroziți de regulile comunismului. Toată lumea visează la libertate. Copii, tineri și bătrâni își sacrifică viața pentru un viitor mai bun. 

Nu am trăit în acele timpuri, am ascultat întâmplări și evenimente pe care părinții și bunicul mi le-au povestit. Pentru mine sunt lucruri străine, parcă desprinse din povești. Nu toate sunt frumoase, însă sunt și cazuri încărcate de platitudine și fericire. Noi, cei născuți după '89 avem nevoie de astfel de mărturii pentru a aprecia și a iubi sincer ceea ce am primit în dar.

Am citit cartea cu o poftă de nestăvilit și am înmagazinat în minte tot ceea ce-mi este necunoscut.

RECENZIE: ,,Făt-Frumos din corcoduș"

 

RECENZIE: ,,Făt-Frumos din corcoduș"

,,Făt-Frumos din corcoduș" reprezintă imaginea fidelă a satului românesc din perioada imediată războiului și instituirii comunismului în România, unde totul poate fi caracterizat prin simplitate, discreție, respect, devotament și bun simț. Chiar dacă nimic din ceea ce se petrece în cuprinsul nuvelei nu trădează tradiționalismul, ba cutumele și obiceiurile sunt respectate cu sfințenie, opera are un farmec aparte cu care ne învăluie încă de la primele pagini. Comicul nu lipsește de nicăieri, rămâne constant în fiecare capitol.

Dimpotrivă, ajută necontenit. Este ingredientul magic cu care sunt îmbrăcate principalele momente sau evenimente din viaţa obișnuită a sătenilor: femeile preferă să se adune seara la poartă și să bârfească, bărbații își alungă oboseala și necazurile la cârciuma de la drum, câte unul poftește la soția celuilalt, iar gelozia și căderea în păcat destramă căsnicii fericite.

Acestea sunt reguli nescrise și încălcate nu numai de către oamenii simpli și needucați, sunt păcate grele care apasă sufletele păcătoșilor încă din cele mai vechi timpuri.

Menite să țină locul unor înțelepte învățături, mesajele ascunse sunt dezvăluite prin intermediul persoanelor de bază din comunitate: preotul și învățătorul din sat. Înainte sau după fiecare necazuri, ei au obligația morală de a-şi îndruma consătenii pe calea cea dreaptă. Indiferent de cum vor proceda cei implicați, ei nu au dreptul de a judeca vinovații. Vorbele blânde și calde ale celor învățați vor sconta mereu rezultatul dorit: înduplecarea vinovăției și iertarea greșelilor.

Ceea ce ar trebui, cu adevărat, să-i preocupe pe săteni ar fi modul de a-și trăi viața în continuare exact așa cum ei o cunosc bucurându-se de roadele pământului, de obiceiurile sacre care le aduce mulțumire și liniște sufletească, de putere pentru a putea trăi în armonie unul cu celălalt, de a se iubi sincer, dar nu cu patos și înverșunare, de a găsi calea spre progres și bogăție împreună. 

Această nuvelă este un îndemn croit cu meticulozitate și grijă pentru cei din jur. Sfaturi delicate, sentimente pure sunt menajate și acoperite cu un umor fin pentru a înlătura gravitatea faptelor. Dincolo de orice impas există o soluție. Zâmbetele sunt pete de culoare ce au acoperit toate cele 150 de pagini. 

Citiți-le și bucurați-vă!

 

RECENZIE: ,,Narcis și Gură-de-Aur"

 

,,Narcis și Gură-de-Aur" este o reflecție cu și despre suflet care m-a secat de puteri, mi-a aprofundat cele mai importante gânduri privind spiritualitatea și păcatul omenesc, a zguduit credințe menite să laude viața celor din spatele zidurilor mănăstirii, a accentuat păreri privind aspecte ce trebuie îndelung meditate.

Cartea este o confesiune a două suflete zbuciumate ce își găsesc drumul în direcții opuse: Narcis rămâne la mănăstire și devine abatere Ioan, iar Gură-de-Aur alege să rătăcească prin lume, să descopere fațetele necunoscute ale păcatului.

Ilustrate în antiteză ca două personaje diferite, Narcis și Gură-de-Aur sunt că doi poli opuși care se atrag. Prietenia care îi leagă, îi îndrumă spre destinaţia predestinată. Menirea lui Narcis este aceea de a propovădui mai departe cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce Gură-de-Aur decade atât de mult încât gustă din rodul desfătării, al plăcerilor interzise, al vinovăției pentru uciderea unor oameni, al îmbolnăvirii sufletești.

Nu este greu de intuit cum decurge viața fiecăruia și nici surprinzător faptul că fiul risipitor își murdărește atât trupul cât și sufletul. Încearcă să se salveze apelând la prietenul său, Narcis, însă patima sa pentru o viață dezordonată și dezorganizată îl împinge în fundul prăpastiei și, în final, îi provoacă moartea.

Acest roman este o lecție și un imbold, pe care l-am citit destul se greu, deși mi-a plăcut mult. Printre rânduri, am întâlnit emoție pură, gingășie, sinceritate, naivitate, deziluzie, curiozitate, dezlănțuire, patos și recunoștință. 

Am convingerea că pentru a-l putea citi așa cum se cuvine, mai întâi, trebuie căutat un loc propice, perioada în care sufletul este liniștit și deschis să primească un amalgam de sentimente și trăiri puternice capabile să bulverseze pacea stabilită inițial. 

Încearcă și descoperă!

RECENZIE: ,,Răul sub soare"

 

Pentru Agatha Christie crima este elementul cheie în jurul căreia a creat cele mai inovatoare și periculoase cazuri. Anchetele sunt laborioase, deloc plictisitoare și fiecare gest sau acțiune atent implementată în puzzle-ul pe care unul dintre detectivii autoarei este menit să îl completeze în întregime. Fie că este vorba despre Poirot, Miss Marple ori Tommy și Tuppence Beresford, ei trebuie să descopere cine se află în spatele acelor fapte odioase.

Cine s-ar fi gândit că pe insula din largul Leathercombe, o insuliță retrasă, unde își petreceau vacanța doar oameni înstăriți se va întâmpla o nenorocire? Numai că, acolo unde se află Hercule Poirot apar și cazuri de omucidere. 

De data asta, în prim plan, este Arlena Stuart, o fostă actriță, una dintre acele femei fatale care îi fac pe toți bărbații să-și piardă mințile. Când Arlena este descoperită ucisă, pe o plajă pustie, Poirot are sentimentul că se află cu adevărat în prezența răului. Chiar dacă ceilalți turiști văd în această femeie frumoasă ca fiind întruchiparea răului, se pare că ea nu a fost altceva decât o victimă. 

Întorsătura situației ,,îi acuză" și, involuntar, devin părtași la crimă.

Totuși, principalul suspect este amantul femeii, Patrick Redfern. Toți știu de relația dintre ei, singurul care, se pare că, nu suspectează nimic este soțul acesteia. Să fie mai mare interesul bărbatului pentru bani decât iubirea? Moartea ei i-ar fi adus cinci sute de mii de lire sterline. O sumă importantă care i-ar acoperi multe datorii.

Kenneth Marshall, soțul Arlenei, i-a aflat secretul? Să fie aceasta o crimă pasională?

Linda Marshall își urăște din tot sufletul mama vitregă. Apelează la magia neagră, înfăptuiește un ritual spiritual, iar în cursul acelei zile femeia este descoperită moartă. Să fie acea vrajă atât de puternică încât să-i provoace moartea?

Christine Redfern este o persoană retrasă, tăcută, dar într-atât de geloasă încât să-și înlăture rivala?

Cât de departe este dispusă să ajungă Rosamund Darnley pentru a-și trăi iubirea imposibilă alături de bărbatul iubit, Kenneth Marshall?

Fiecare are motive întemeiate să înfăptuiască un fapt atât de oribil, însă numai o minte diabolică are curajul de a ucide cu sânge rece. Cine este în stare de așa ceva?

RECENZIE: ,,Însemnări de iarnă despre impresii de vară"

 

Titlu: Însemnări de iarnă despre impresii de vară 

Autor: F. Dostoievski 

Editura: Polirom 

Număr pagini: 152

Categorie: literatură universală 

DIFERIT ȘI INTERESANT. 

Așa aș descrie eseul pe care Dostoievski îl așterne pe hârtie la îndemnul prietenilor. Poate, dacă ei nu ar fi insistat, aceste rânduri nu ar fi existat. 

O călătorie prin vestul Europei l-a ajutat să elaboreze o tipologie mai mult închipuită decât reală a Occidentului din care reiese în principal că, sub frumusețea și eleganța lui, acesta este măcinat de vicii și sărăcie generalizată.

DIFERIT? 

Sunt consemnate în scris judecăți de valoare, idei, evocări, observații și impresii de călătorie. Autorul nu se limitează doar la a menționa locurile pe care le-a vizitat, ci dezvoltă justificări bine fundamentate care au condus la evenimente cruciale.

INTERESANT?

Dincolo de locurile și peisajele inedite, tratează teme atent analizate ca: individualitatea, statutul în societate, diferența dintre săraci și bogați, culți și analfabeți, despre sacrificiul pentru ceilalți, onoare, elocvență, relația de cuplu, respectul față de partener. Pentru fiecare alocă timpul și spațiul potrivit.

Fără a cosmetiza crudul adevăr, toate aceste evocări nu sunt altceva decât frământări adânci ce mistuie sufletul autorului ,,Însemnărilor din subterană".

RECENZIE: ,,Ucigașul ABC"

 

Titlu: Ucigașul ABC 

Autor: Agatha Christie 

Editura: Litera

Număr pagini: 320

Categoria: literatură contemporană 

Am adunat în doze mici tot ceea ce se ascunde între paginile unui roman scris de Agatha Christie: de la mister la suspans, incertitudine, nostalgie, intimidare. Și cum în acest an am citit 3 ani dintre cărțile ei (+ alte 6 cărți în anii precedenți) pot afirma că Poirot m-a cucerit cu inteligenţa, perspicacitatea și iscusința cu care rezolvă fiecare caz.

Nu contează dacă se confruntă cu un singur vinovat sau mai mulți, el îi demasca cu ușurință. 

Nu îl sperie nici martorii mincinoși, nici amenințările care îl vizează în mod direct. Urmează cursul firesc al lucrărilor și așteaptă ca ,,ucigașul lui" să facă primul pas greșit. Îi cunoaşte punctul slab, vinovatul cerșește atenţie și notorietate. I le dăruiește. Îi cunoaşte strategia și îl urmărește ca o umbră. Poirot urmează traseul, respectă indicațiile,  caută susținere și acționează. 

Din păcate, până să fie prins criminalul, patru persoane își pierd viața. Victimele nu se cunosc, nu au nimic în comun, numele lor să fie o coincidență absurdă care să le provoace moartea? Strategia nemilosului ucigaş este aceea de a ucide în ordine cronologică oameni ale căror nume începe cu o literă din alfabet: Alice Acher, Betty Bernard, Carmichael Clarke ...

Cât de departe va merge și până unde va ajunge? Îngăduința lui Poirot are o limită ... totuși, detectivul nu a putut salva câteva vieți. Însă, le va dezvălui colegilor săi cine este făptașul. De fapt, nu acesta e interesul tuturor?

RECENZIE: ,,Negustorul de manuscrise

 

,,Negustorul de manuscrise" este un thriller care m-a fascinat de de la prima până la ultima pagină. M-a invitat în ,,lumea perfectă" a cărților rare, o lume a colecționarilor înrăiți, dispuși să ofere sume colosale pentru a intra în posesia unui exemplar unic.

Totul a început brusc, de la ideea unui jaf. Miza este cele 5 manuscrise ale romanelor scrise de F. Scott Fitzgerald - ,,Dincoace de paradis", ,,Marele Gatsby", ,,Ultimul magnat", ,,Blândeţea nopții" și ,,Cei frumoși și blestemați" - opere care au întrat prin donație în posesia Bibliotecii Firestone de la Princeton. 

Fiecare eveniment important este atent analizat, detaliile constituind un punct forte în modul în care autorul a ales să structureze romanul. Sunt impresionată de cum decurge acțiunea, de tipurile de comportament evidențiate, dar mai ales de finalul spectaculos pregătit de autor cu multă grijă. 

Marcer Mann este preferata mea. O tânără romancieră în vârstă de 31 ani, ale cărei opere fuseseră apreciate de criticii literari, dar cu un succes modest la public. Cooptată de Elaine, reprezentanta companiei de asigurări, firmă la care sunt asigurate cele cinci manuscrise dispărute pentru suma de 25 de milioane de dolari, Mercer reprezintă un pion vital în investigația privind descoperirea hoților. În acest mod, aceasta din urmă are ocazia de a-l cunoaște pe Bruce Cable. 

Bruce Cable este un anti-erou fermecător și inteligent. 

Pasiunea pentru cărțile vechi i-a deschis orizonturile spre o lume nouă și fascinantă. Folosindu-se de moștenirea primită de la tatăl lui, precum și de însușirea din biblioteca părintelui său a 18 cărți rare, dintre care 4 ediții princeps semnate de autori în valoare de 200.000 de dolari, intrarea lui Bruce fusese una spectaculoasă.

A continuat să se documenteze vertiginos, a atras atenția editorilor și a autorilor transformând librăria sa în locul ideal pentru lansări de carte. Dorința pentru putere l-a împins mai departe devenind membru al Asociației Americane a Librarilor, un ,,nume" în industria vânzărilor cu amănuntul, dar și un escroc pe care nu ai cum să nu-l îndrăgești. 

La prima vedere, Marcer nu i-a putut rezista. Din prădător s-a transformat în victimă. Deși activitatea de spionaj este un succes și toate presupunerile lui Elaine se adeveresc (manuscrisele se află în pivnița lui Bruce), Marcer se află în fața unei mari dileme: să-l distrugă pe Bruce, bărbatul de care s-a îndrăgostit, sau să păstreze tăcerea și să devină complicea lui?

Indiferent de ce va alege femeia, decizia ei, într-un fel sau altul, va avea repercursiuni asupra mai multor persoane. Cât de mult cântărește adevărul în balanță? Dar minciuna? Veți fi surprinși de rezultatul final.

RECENZIE: ,,Fiul risipitor" de Radu Tudoran

 

🌹 Am citit multe cărți scrise de autori români, dar puține au egalat-o. Deși este o poveste de dragoste tristă, iar protagoniştii se afundă mai mult în suferință, deși pe alocuri totul pare fără sens, acest roman este o dovadă clară a ceea ce înseamnă dragostea adevărată, devotamentul și sacrificiul de sine. Cine alege să o citească, nu poate decât o adore.

🌹 Și să caute răspunsuri la întrebări ca:

🔹 ️Un om are atâta putere încât să iubească cu adevărat?

🌹 Eva o tânără inocentă, cu suflet curat, îi oferă lui cele mai frumoase dovezi de iubire: își înfruntă familia, părăsește casa părintească, își abandonează studiile și îl urmează până la capăt ... iar și iar și iar. Numai că cei doi nu reușesc niciodată să atingă infinitul împreună.  El de fiecare dată are un motiv să plece.

🔹 ️Există iubire sau doar obsesie?

🌹 Ei își exprimă sentimentele prin trăiri intense pentru scurte perioade, iar lupta pentru supraviețuire poate fi covârșitoare. Timpul e o pedeapsă cruntă care le consumă iubirea repede și fără milă. Când rămân fără resurse singura cale e despărțirea. 

🔹 ️Dragostea este un impuls sau un stimul?

🌹 Căsătoria cu un alt bărbat nu stinge focul din inima neînfricatei Eva, îi conferă stabilite financiară până  când ea decide să se desprindă din lanțul siguranței. Ea își pune viața în mâinile persoanei iubite, trăiește mereu în prezent. Viitorul nu o sperie, îl îmbrățișează cu forță, pășește hotărâtă prin necunoscut și îl așteaptă ...

🌹 Cât de mult este dispusă să ofere? Dar să accepte?

RECENZIE: “Moarte pe Nil” de Agatha Christie

 

Titlu: Moarte pe Nil

Autor: Agatha Christie

Editura: Litera

Număr pagini: 432

Categoria: Literatura universală

                          

Cu fiecare carte pe care o citesc în plus descopăr cu uimire faptul că Agatha Christie nu mă poate dezamăgi.  Misterul, suspansul, entuziasmul prind contur după fiecare pagină citită. Aspectele relatate minuţios descriu principalele evenimente.

Autoarea respectă cu sticteţe aceleaşi reguli şi îşi desfăşoară ancheta într-o manieră impecabilă:

-         personaje atent selecţionate: oameni din înalta societate;

-         locul pentru o vacanţă de vis: o călătorie cu vaporul pe Nil;

-         mai multe crime care se succed: Linnet, Louise, Salome;

-         un detectiv renumit: Poirot;

-         victime colaterale: Louise Bourget, Salome Otterbourne;

şi

-         vinovatul/vinovaţii?

De data asta sunt invitată la bordul unui vapor de lux unde pluteşte o atmosfera de vis, iar iubirea e în aer. Cel puţin aşa am înţeles de la început pentru că mi-a fost dat să mă bucur de un peisaj magnific.

Linnet şi Simon, doi tineri proaspăt căsătoriţi, au ales Egiptul ca destinaţie ideală pentru luna de miere. La prima impresie, totul pare perfect, însă în momentul în care îl regăsesc pe Poirot printre pasageri îmi este mai mult decât evident că va avea loc o tragedie.

Chiar dacă liniştea domneşte şi detectivul este hotărât ca aceasta să fie o călătorie de relaxare, eu în orice moment aştept să se întâmple ceva.

Mai întâi apare Race, un alt detectiv ce îşi caută criminalul. Poirot refuză să se implice până când apare primul cadavru.

Frumoasa şi bogata Linnet este ucisă. Toţi cei prezenţi sunt suspecţi de crimă. Ironic sau nu, pentru toţi ea era o piedică.

Să fie atât de dureroasă trădarea celei mai bune prietene încât aceasta să îi provoace moartea? Să fi atins gelozia cotele maxime, iar Jacqueline de Bellefort să nu poată accepta faptul că a pierdut dragostea bărbatului iubit în favoarea lui Linnet?

Uciderea fetei i-ar putea aduce tutorelui legal, Andrew Pennington, în propriul cont averea acesteia. Odată cu dispariţia ei, acest lucru nu ar fi greu de obţinut ţinând cont că soţul este uşor de manipulat (la un moment dat, Simon a declarat: ,,Eu nu citesc niciodată nimic. Semnez unde mi se spune să semnez.”)

Statutul de partener al uneia dintre cele mai bogate tinere din Anglia, opulenţa, stilul de viaţă elegant, îl pot determina pe Simon Doyle să îşi dorească totul doar pentru sine?

Fleetwood o cunoaşte bine pe Linnet, deşi ea nu îl recunoaşte. El este bărbatul care urma să se căsătorească cu Marie, o tânără din Anglia, deşi era deja însurat cu o altă femeie. Linnet a aflat totul, i-a spus Mariei, iar relaţia celor doi s-a destrămat.

Toate bănuielile mele se îndreaptă spre Tim Allerton. Nu o suportă pe fata frumoasă, bogată şi inteligentă care nu are ochi şi pentru el. Ura îl orbeşte astfel încât să comită un păcat atât de mare? Să aibă o altă slăbiciune?

Cine este ucigaşul? S-au adeverit suspicinile mele?

RECENZIE: ,,Rămășițele zilei"

 

Titlu: Rămășițele zilei

Autor: Kazuo Ishiguro

Număr pagini: 276

Categoria: literatură contemporană

Nu mi-am propus să pun multe imagini cu romanul pe care îl citesc. Nu spun că nu a meritat atenţie, am vrut mai degrabă, să scriu despre el. Nu m-a impresionat deloc, deși am apreciat faptul că autorul a pus mai mult accentul pe călătoria interioară decât pe cea fizică.

Încetul cu încetul, Stevens ne introduce în lumea lui prin intermediul amintirilor, ne face cunoștință cu domnișoara Kenton, inteligenta menajeră din castelul Darlington, ne povestește despre o iubire neîmplinită și despre iluziile cărora niciodată nu a reușit să le dea glas.

Care este mai dureroasă? Dragostea ori singurătatea?

Festivalul internaţional de carte Transilvania 2022

 

Nu puteam rata un al târg de carte. Mă bucur ca un copil de fiecare dată când îmi propun să particip la activităţi culturale. Ştiu că mă deconectez complet de la alte gânduri, pot să mă plimb printre miile de cărţi şi să le cumpăr pe cele potrivite pentru mine. Nu este simplu să aleg doar câteva exemplare, dar e minunat.

Deci, am ajuns acasă cu 6 romane:

·        Scandalul şi Noi contra voastră – F. Backman

Odată ce l-am cunoscut pe Ove nu am avut cum să nu mă îndrăgostesc iremediabil şi de celelalte cărţi ale autorului.

·        Fiul risipitor – R. Tudoran

Pilda biblică de la care porneşte şi povestea autorului m-a determinat să îmi doresc să citesc acest roman.

·        Alfabetul doamnelor – I. Pârvulescu

O carte aparte, care se încadrează în categoria critică literară şi care nu este pe gustul oricui sunt sigură că mă va cuceri pe mine.

·        Aşteptări – A. Hope

Romanele din colecţia „Raftul Denisei” reprezintă o selecţie aparte. Încă nu m-au dezamăgit. Povestea pare promiţătoare.

·        320 de pisici negre – R. Ojog-Braşoveanu

Nu ştiu dacă am ales cea mai bună carte a ei, dar este cea cu care mi-am propus să o cunosc pe autoare. Ceva îmi spune că mă voi îndrăgosti de operele ei. Aşa să fie?

 

           Vă plac alegerile mele? Pe care le-aţi citit? Care este preferata voastră?

RECENZIE: ,,Camerista" - N. Prose

 

Titlu: Camerista 

Autor: Nita Prose 

Pagini: 384

Categoria: thriller 

◾️Camerista = o carte lăudată;

                    = un roman de succes;

                    = o poveste emoționantă.

🔹️ Molly Gray, camerista, este fata aceea care s-a jucat cu mintea mea de la început până la sfârşit. M-a plimbat prin toate camerele prestigiosului hotel, Regency Gran Hotel și mi-a făcut cunoștință cu diferite persoane, de la colegele ei, cameristele, până la marile vedete, Giselle și Charles Black. Mi-a arătat treptat, pistă cu pistă, și m-a lăsat să o bănuiesc pe fiecare persoană l-a cunoscut pe domnul Black. La fel de ușor le-am eliminat și de pe lista neagră, iar când totul s-a terminat, criminalul a rămas nepedepsit?

🔹 ️Un roman captivant al cărui ingredient principal a fost suspansul. Nu aveam cum să mă opresc din citit, eram la fel de motivată ,,să demonstrez" nevinovăția cameristei și să pedepsesc vinovatul.

🔹 ️Căile până la el au fost întortocheate, chiar dacă criminalul nu a fost departe. Cât de malefice pot fi acțiunile unui om? Ori, totul se rezumă la gelozie?

RECENZIE: ,,O vară de răscruce"

 

Titlu: O vară de răscruce 

Autor: Truman Capote

Pagini: 208

Categoria: literatură universală

,,O vară de răscruce" este romanul pe care l-am citit cu mare entuziasm și curiozitate. Am savurat cu intensitate fiecare pagină, cu speranța că pe următoarea filă voi găsi o poveste de iubire pură, intensă. La final, mi-a rămas un gust amar și asta datorită întâmplărilor care au condus situația spre declin. 

Dragostea poate să fie atât de puternică încât să-i distrugă pe cei care se iubesc sau îi unește mai strâns?

RECENZIE: ,,La hotelul Bertram"

 

Titlu: La hotelul Bertram

Autor: Agatha Christie

Editura: Litera

Număr pagini: 272

Categoria: Literatura universală

        Îmi plac romanele Agathei Christie și le citesc cu o plăcere deosebită. Și chiar dacă respectă aceeași rețetă nu m-am plictisit niciodată de ele. Le-am citit cu mare interes de fiecare dată.

        ,,La hotelul Bertram" se încadrează în limitele stabilite conținând toate elementele de bază:

        ○ Un loc al evenimentelor. Miss Marple alege locul ideal unde să-și petreacă vacanța, la hotelul Bertram din Londra: decor tradițional, servicii impecabile, brioșe cu unt pregătite ca pe vremuri și amintirile copilăriei.

        O întâmplare nefericită. Deodată liniștea de la hotelul Bertram este spulberată de dispariția canonicului Pennyfather. Atenția tuturor se îndreaptă asupra persoanei dispărute, de la angajați, clienții hotelului, rudele victimei și până la poliția locală. Lucrurile nu se leagă între ele, nu se găsesc nici explicații până când oaspetele zăpăcit ajunge la aeroport în ziua greșită.

        ○ Un detectiv renumit. Nici măcar Miss Marple nu poate să prevadă lanțul de evenimente violente ce se declanșează atunci când adevăratul canonic Pennyfather apare la hotelul Bertram.

        O crimă. Pe neașteptate este ucis un bărbat nevinovat.

        Dincolo de zidurile liniștite ale hotelului, Miss Marple descoperă atmosfera inconfundabilă de pericol din spatele manierelor impecabile ale personalului și al distinșilor oaspeți.

        ○ Mai mulți suspecți. Afaceri ilegale conduse de un clan care își calculează fiecare mișcare cu precizie. Secrete dureroase care leagă destinele celor prezenți la hotel și acțiuni care scot la iveală adevăruri ce pot să schimbe viețile celor implicați pentru totdeauna.

        ○ Un singur vinovat? Martorul cheie, dar și cea care elucidează cazul este nimeni alta decât Miss Marple. Nu are nevoie de alte dovezi, ci doar de o confirmare. Pentru asta, revine la hotelul Bertram să reconstituie noaptea în care canonicul Pennyfather a dispărut. Un mic detaliu face diferența, piesa lipsă menită să comenteze totul.

        Deși am avut nevoie de mai mult timp pentru a o termina de citit, cartea este minunată, iar Miss Marple are acel ceva al ei, chiar dacă eu îl prefer pe Poirot.

        Citiți-o, chiar merită!

RECENZIE: ,,Art Nouveau”

Titlu: Art Nouveau

Autor: Cynthia Orszag

Editura: Velvet Story

Număr pagini: 229

Categoria: Literatură contemporană

                          

Rafinament, candoare, delicateţe. Sunt caracteristicile care definesc povestea de iubire dintre Leon şi Zoe. Ea o tânără inocentă, naivă, castă, el un bărbat egoist, hotărât şi atrăgător. Ce anume îi uneşte? Un tablou fermecat menit să-l omoare pe cel care îl priveşte.

Ea se îndrăgosteşte nebuneşte de bărbatul perfect. Îl urmează orbeşte şi este dispusă să renunţe la tot. El este în stare să facă orice pentru a-şi atinge scopul final şi incapabil să iubească sincer.

El visează să pună mâna pe moştenirea promisă de bunicul său. Îi place să trăiască pe picior mare, deşi este falit şi nici nu se gândeşte să muncească pentru banii pe care preferă să-i cheltuie.

Ea îşi doreşte să iubească şi să fie iubită cu adevărat. Să trăiască o viaţă „normală” alături de cel ales.

La mijloc rămân superstiţiile şi legendele. Poveşti reale în care numai sirenele cred. Zoe este o sirenă. Are puteri neobişnuite pe care le domină şi care o domină. Cunoaşte blestemele care pot fi desfăcute doar cu o dragoste pură.

Cât de bine îl cunoaşte pe Leon? Cine va fi următoarea victimă a tabloului ucigaş? Leon sau Zoe?

Sacrificiul suprem înseamnă totul sau nimic. Cu dragostea lor cum rămâne? S-au iubit ei vreodată?

Cert este faptul că autoarea a ştiut atât de frumos să împletească realul cu fantasticul încât acea linie fină care le desparte este aproape inexistentă. A reuşit să mă prindă în mrejele unei vrăji de la prima până la ultima filă. Am rătăcit pe malul mării, m-am lăsat copleşită de magie şi fascinată de cântecele sirenelor. Aceste creaturi fermecate m-au ademenit şi pe mine în adâncuri şi m-au lăsat să visez necontenit la o iubire perfectă. M-am lăsat purtată pe aripi de vis şi „am gustat” în doze mici fiecare moment mirific. Nu m-am gândit nicio clipă cât de mult mă voi bucura citind această operă atipică, dar minunată.

Regret că nu are mai multe pagini. Sau, poate, e mai bine aşa. Tot ce trebuie să rămână scris, e aşternut pe hârtie. Citiţi-o!

 Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

RECENZIE: MADEMOISELLE COCO ŞI PARFUMUL IUBIRII

 

Titlu: Mademoiselle Coco şi parfumul iubirii

Autor: Michelle Marly

Editura: Nemira

Număr pagini: 368

Categoria: Literatura universală

Am pierdut mult prea mult timp cu o carte care nu este atât de interesantă cum am crezut. M-am așteptat să citesc mai multe detalii despre viața lui Coco Chanel, dar mi-am dorit să găsesc și mai multe amănunte despre parfumul ei special. Acum știu de ce este atât de important pentru ea, știu de ce a ales să îl creeze și cui i-a venit ideea, care sunt notele de vârf și cam atât. Totuși, eu am vrut să primesc mai mult răsfăț, să descopăr mai multe secrete din lumea parfumurilor. Nada, nimic.

În schimb, evenimentele majore din viața creatoarei de modă sunt relatate minuțios, în cele mai mici detalii. Cu descrieri lungi și plictisitoare care au avut rolul de a umple fără rost paginile, motiv pentru care am vrut să renunț la lectură de vreo trei ori.

Am rezistat eroic până la final și îmi pare rău. În tot acest timp puteam citi alt roman din care aveam ceva de învățat. De aici, mi-a rămas o singură idee valoroasă: aceea că putem realiza tot ce ne dorim, trebuie doar să visăm, să aspirăm la ceva.

Ceea ce nu am apreciat la Coco a fost faptul că mereu a avut nevoie de o confirmare, de un impuls. O femeie creativă cum a fost ea, cea care a revoluționat lumea modei, putea deveni cea care a fost dacă nu îl întâlnea pe Boy? De ce nu a apreciat-o oferindu-i statutul pe care îl merita? El a iubit-o cu adevărat? Pentru mine a rămas o enigmă.

De cealaltă parte, există o iubire sinceră, care se va prelungi și pentru altcineva?

Frumos, dar insuficient pentru mine!