RECENZIE: ,,Caut suflet pereche"

 

Titlu: Caut suflet pereche 

Autor: Rachel Winters

Editura: Litera

Număr pagini: 400

Categoria: literatură contemporană 

Nu judeca o carte după copertă. Aparențele sunt înșelătoare. Greșeala mea s-a rezumat la a cumpăra un roman fiind fascinantă de coperta ei. La prima vedere, nu se observă nimic deosebit, însă după ce am început să o citesc am înțeles clar care este rolul acelei pete de culoare din lumea învăluită de tristeţe. 

Evelyn Summers este o tânără motivată, asistentă la o agenție de impresariat pentru scenariști. După ce a muncit șapte ani pe același post, e pe punctul de a primi, în sfârșit, o binemeritată promovare. Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, și mai ales, pentru ca agenția să nu ajungă în pragul falimentului, fata este obligată de șeful ei să-l convingă pe Ezra Chester, cel mai important - dar și cel mai arogant - client al agenției să termine de scris scenariul unei comedii romantice în stil hollywoodian. 

Evelyn Summers este o mică stea pe care nimeni nu a fost dispus să o șlefuiască pentru a-i vedea adevărata strălucire. Însă, în momentul în care ea descoperă că marele scriitor ,,i-a împrumutat" manuscrisul, nu este dispusă să negocieze. Ea vrea să-și vadă numele scris pe scenariul filmului și luptă pentru a-și îndeplini visul. Atunci când toți ceilalți au doborât-o spunându-i că nu este suficient de bună pentru a-și atinge țelul, o forță interioră i-a dat puterea necesară pentru a demonstra că un om mediocru niciodată nu va accepta că există cineva mai presus de el. Viața va avea grijă să îi demonstreze contrariul.

Ador copertă cărţii, nu și conținutul ei. Acele întâlniri romantice repetitive sunt puerile și plictisitoare. Înțeleg că ele fac parte din scenariu și, poate, dacă le citeam în adolescență mi se păreau interesante, dar nu și acum. Totul pare ireal și fantastic.

Și ca și cum nu era de ajuns titlul este (prea) sugestiv și neatractiv. Se potriveşte în totalitate cu povestea din carte. În schimb, denotă lipsa de creativitate. 

Am avut așteptări mari și dezamăgiri la fel de mari. Perfecțiunea nu există, deși mulți reușesc să urce pe cele mai înalte culmi. Acesta nu este unul dintre acele cazuri.

RECENZIE: ,,Zeița pasiunii"

 

Titlu: Zeița pasiunii 

Autor: Silviu Bacuiani 

Număr pagini: 100

Editura: Mybestseller

❤️ Iubirea este forță. Puterea de a ocroti strângând în brațe femeia iubită, de a alunga grijile culegând un zâmbet, de a emana pozitivism folosind cuvinte alese.

❤️ Iubirea este sprijin. Puterea de a vedea frumosul și unicitatea femeii de lângă tine.

❤️ Iubirea este pasiune. O flacără aprinsă care arde necontenit, mocnit sau puternic, până la ultima suflare fără a-și epuiza resursele.

❤️ Iubirea este cuvânt, șoaptă, melodie. Un izvor de energie care se contopește în cele mai pure sentimente și trăiri. Descrise intr-o manieră elegantă, poetul te îndeamnă să guști din aromele dragostei, uneori cu chibzuință, alteori cu patos. Odată acaparat în mrejele ei, inima preaplină de iubire emană și în jurul său. Îi atrage și pe alții, cei care sunt dispuși să primească și să ofere. Procesul de iniţiere se aprofundează zi de zi. Apar lucruri noi. Ai făcut primii paşi. Înaintezi tot mai mult. Ai ascultat cântecul. Ai învățat versurile și acum ... dansezi, în ritmul tău, în ritmul ei, în ritmul vostru. Cât de departe ai ajuns? Până la împlinire.

❤️ Un amalgam de trăiri și gânduri puternice. Acestea sunt stările pe care a reuşit Silviu Bacuiani să mi le transmită. Mie și altor cititori. El a lansat invitația, a deschis ușa și ne așteaptă cu interes să-i cunoaştem universul. Cel încărcat cu fantezie, cu versuri care dansează pe propria melodie, cu perfecțiunea care doar prin cuvinte și rime poate fi atinsă, cu puterea de a trăi cu intensitate fiecare moment. Nu este magic? Ce mai aștepți?

❤️ Îndrăznește, iubește și bucură-te!

Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă!

Găsiți cartea aici.

RECENZIE: ,,Nu plânge, frate!"

 

Până acum nu am mai citit o poveste atât de tristă. Este o poveste de viaţă bazată pe fapte reale despre doi copii curajoși de 8 ani, respectiv, 10 ani, dar privită și povestită din perspectiva adultului. Relatate într-o manieră simplă toate întâmplările capătă un farmec și o veridicitate aparte, deși uneori m-am izbit din plin de cruda realitate ce le seca forța, vitalitatea și bucuria tinerelor suflete.

Cu pași mărunți am pășit în interiorul conacului domnului Găvănescu, frumosul paravan în spatele căruia se ascundea preventiriul de lângă Turnu Severin, ,,tabăra de la munte" pentru copiii părinților bolnavi de TBC. O situație similară îi aruncă și pe frații Alexandru și George Munteanu în acest loc uitat de lume, unde groaza, spaima și frica pândesc la tot pasul. Momentele obișnuite se transformă în situații de neînchipuit, care m-au îngrozit doar citindu-le. Pedepsele inumane care se aplicau copiilor, deseori, întreceau limita suportabilității și a îngăduinței. Imposibil de imaginat, îmi este tot mai greu să cred că prin aceste orori sunt nevoiți numeroși copii să treacă. 

Totuși, am privit cu sfială, ultimele etape din drumul parcurs de cei doi frați. Pe de-o parte, am fost plăcut surprinsă de dragostea pură și reciprocă pe care și-au purtat-o până la final, forța lor deplină de a depăși cu succes toate neajunsurile și dificultățile. Pe de altă parte, m-a întristat modul în care ,,duritatea vieții" și-a lăsat amprenta nu numai pe chipurile băieților, ci și în sufletul acestora. Lupta avidă și asiduă prin întuneric le-a insuflat curajul de a concepe ,,răzbunarea perfectă".

Doi ani mai târziu, departe de acest coșmar, mama lor îi așteaptă sănătoasă și dispusă să cunoască, împreună, o nouă viață. Însă, cei doi ani petrecuți departe de casă îi vor marca puternic pe protagonişti pentru totdeauna. 

Toate evenimentele relatate de către narator au avut același puternic impact emoțional și asupra mea. Am simțit o presiune apăsătoare încă de la început. Titlul spulberă orice notă de optimism, cititorul fiind introdus direct, fără menajamente, într-o tensiune copleșitoare. Are o conotație notorie:

- în primul rând, semnalează vădit tristul destin a două suflete nevinovate folosind o negație în acest sens;

- în al doilea rând, demonstrează că este un păcat covârșitor să distrugem inocența, puritatea și tot ce avem mai frumos în noi pentru a putea supraviețui și a face față răutății meschine din exterior. 

Indiferent cum vom alege să privim acest roman, este evident că odată ce l-am citit vom rămâne adânc marcați de tot ceea ce am descoperit.

RECENZIE: ,,Sfârşitul șoaptelor"

 

Titlul cărții: Sfârşitul șoaptelor 

Autor: Ruta Sepetys 

Editura: Epica

Număr pagini: 352

Categoria: literatură universală 

,,Sfârşitul șoaptelor" este o confesiune a tuturor românilor care au tânjit după libertate, curajul de a lupta pentru asta, privită prin ochii celor din afara granițelor României. 

Cartea este un strigăt de ajutor venit din partea celor din interior pentru cei din exterior. Un tablou trist pictat în nuanțe de alb, negru și gri, cu oameni îngroziți de regulile comunismului. Toată lumea visează la libertate. Copii, tineri și bătrâni își sacrifică viața pentru un viitor mai bun. 

Nu am trăit în acele timpuri, am ascultat întâmplări și evenimente pe care părinții și bunicul mi le-au povestit. Pentru mine sunt lucruri străine, parcă desprinse din povești. Nu toate sunt frumoase, însă sunt și cazuri încărcate de platitudine și fericire. Noi, cei născuți după '89 avem nevoie de astfel de mărturii pentru a aprecia și a iubi sincer ceea ce am primit în dar.

Am citit cartea cu o poftă de nestăvilit și am înmagazinat în minte tot ceea ce-mi este necunoscut.

RECENZIE: ,,Făt-Frumos din corcoduș"

 

RECENZIE: ,,Făt-Frumos din corcoduș"

,,Făt-Frumos din corcoduș" reprezintă imaginea fidelă a satului românesc din perioada imediată războiului și instituirii comunismului în România, unde totul poate fi caracterizat prin simplitate, discreție, respect, devotament și bun simț. Chiar dacă nimic din ceea ce se petrece în cuprinsul nuvelei nu trădează tradiționalismul, ba cutumele și obiceiurile sunt respectate cu sfințenie, opera are un farmec aparte cu care ne învăluie încă de la primele pagini. Comicul nu lipsește de nicăieri, rămâne constant în fiecare capitol.

Dimpotrivă, ajută necontenit. Este ingredientul magic cu care sunt îmbrăcate principalele momente sau evenimente din viaţa obișnuită a sătenilor: femeile preferă să se adune seara la poartă și să bârfească, bărbații își alungă oboseala și necazurile la cârciuma de la drum, câte unul poftește la soția celuilalt, iar gelozia și căderea în păcat destramă căsnicii fericite.

Acestea sunt reguli nescrise și încălcate nu numai de către oamenii simpli și needucați, sunt păcate grele care apasă sufletele păcătoșilor încă din cele mai vechi timpuri.

Menite să țină locul unor înțelepte învățături, mesajele ascunse sunt dezvăluite prin intermediul persoanelor de bază din comunitate: preotul și învățătorul din sat. Înainte sau după fiecare necazuri, ei au obligația morală de a-şi îndruma consătenii pe calea cea dreaptă. Indiferent de cum vor proceda cei implicați, ei nu au dreptul de a judeca vinovații. Vorbele blânde și calde ale celor învățați vor sconta mereu rezultatul dorit: înduplecarea vinovăției și iertarea greșelilor.

Ceea ce ar trebui, cu adevărat, să-i preocupe pe săteni ar fi modul de a-și trăi viața în continuare exact așa cum ei o cunosc bucurându-se de roadele pământului, de obiceiurile sacre care le aduce mulțumire și liniște sufletească, de putere pentru a putea trăi în armonie unul cu celălalt, de a se iubi sincer, dar nu cu patos și înverșunare, de a găsi calea spre progres și bogăție împreună. 

Această nuvelă este un îndemn croit cu meticulozitate și grijă pentru cei din jur. Sfaturi delicate, sentimente pure sunt menajate și acoperite cu un umor fin pentru a înlătura gravitatea faptelor. Dincolo de orice impas există o soluție. Zâmbetele sunt pete de culoare ce au acoperit toate cele 150 de pagini. 

Citiți-le și bucurați-vă!

 

RECENZIE: ,,Narcis și Gură-de-Aur"

 

,,Narcis și Gură-de-Aur" este o reflecție cu și despre suflet care m-a secat de puteri, mi-a aprofundat cele mai importante gânduri privind spiritualitatea și păcatul omenesc, a zguduit credințe menite să laude viața celor din spatele zidurilor mănăstirii, a accentuat păreri privind aspecte ce trebuie îndelung meditate.

Cartea este o confesiune a două suflete zbuciumate ce își găsesc drumul în direcții opuse: Narcis rămâne la mănăstire și devine abatere Ioan, iar Gură-de-Aur alege să rătăcească prin lume, să descopere fațetele necunoscute ale păcatului.

Ilustrate în antiteză ca două personaje diferite, Narcis și Gură-de-Aur sunt că doi poli opuși care se atrag. Prietenia care îi leagă, îi îndrumă spre destinaţia predestinată. Menirea lui Narcis este aceea de a propovădui mai departe cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce Gură-de-Aur decade atât de mult încât gustă din rodul desfătării, al plăcerilor interzise, al vinovăției pentru uciderea unor oameni, al îmbolnăvirii sufletești.

Nu este greu de intuit cum decurge viața fiecăruia și nici surprinzător faptul că fiul risipitor își murdărește atât trupul cât și sufletul. Încearcă să se salveze apelând la prietenul său, Narcis, însă patima sa pentru o viață dezordonată și dezorganizată îl împinge în fundul prăpastiei și, în final, îi provoacă moartea.

Acest roman este o lecție și un imbold, pe care l-am citit destul se greu, deși mi-a plăcut mult. Printre rânduri, am întâlnit emoție pură, gingășie, sinceritate, naivitate, deziluzie, curiozitate, dezlănțuire, patos și recunoștință. 

Am convingerea că pentru a-l putea citi așa cum se cuvine, mai întâi, trebuie căutat un loc propice, perioada în care sufletul este liniștit și deschis să primească un amalgam de sentimente și trăiri puternice capabile să bulverseze pacea stabilită inițial. 

Încearcă și descoperă!