Fragmente extrase din cartea ,,Micul prinţ”

 

,,Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. Numai că puţini dintre ei îşi mai amintesc.”

,,Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se sprijină mai întâi de toate pe raţiune.”

-          „Unde sunt oamenii? reluă, în sfârşit, micul prinţ. Eşti cam singur în deşert ...

-          Eşti singur şi printre oameni, zise şarpele.”

,, […]  Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”

„ […]  Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.”

RECENZIE: ,,Aneta"

 

Titlu: Aneta

Autor: Lucian Domşa

Editura: StudIS

Număr pagini: 406

Categoria: Literatură contemporană

 

A trecut ceva timp de când îmi doresc să scriu despre romanul „Aneta”. Caut cuvintele potrivite pentru a descrie această carte minunată. Este musai să scot la iveală toate acele sentimente pe  care mi le-a stârnit citind-o.

Nu pot să încep altfel. Mă declar îndrăgostită, de la început, de faptul că textul este scris în grai ardelenesc. Am descoperit activităţi şi tradiţii de alţii uitate. Eu nu le cunosc, dar a fost un bun prilej să le descopăr, să-mi las mintea să-şi creeze proprile imagini despre acele evenimente sacre care aveau loc în viaţa oamenilor de la ţară. Cât de simplu şi de frumos se putea trăi atunci! Şi nici pentru a fi fericiţi nu aveau nevoie de multe lucruri materiale. Lipsurile erau înlocuite cu dragoste. Nici că se putea mai bine.

Puţini săteni aveau vise măreţe, aşa cum erau cele ale lui Aneta. Majoritatea preferau să lucreze pământul, să trăiască din roadele obţinute de la acesta, să-şi întemeieze o familie şi să fie înconjuraţi de mulţi copii. Fiecare etapă stătea la baza unui tablou perfect. Toţi oamenii erau egali. Cu excepţia celor învăţaţi şi cu stare.

Ce se întâmplă în momentul în care o persoană doreşte să progreseze, să se dezvolte? Ce modificări majore se vor produce în viaţa sa? Aneta este un personaj ideal care ne demonstrează că pentru a-şi depăşi condiţia nu este absolut necesar să renunţe la obiceiurile învăţate în familie, poate să păstreze simplitatea şi puritatea în tot ceea ce urmează să facă. Progresul nu înseamnă întotdeauna o schimbare radicală. Suntem aceleaşi persoane cu noi perspective.

        Tind să cred că această carte a fost scrisă ca o dovadă a faptului că pentru a fi fericiţi este indicat să trăim în armonie cu ceilalţi. Azi alergăm în zadar după lucruri materiale şi uităm să zâmbim şi să iubim cu adevărat. Ce este fericirea? Am pierdut acest tren. Ne îndepărtăm tot mai mult de destinaţie.

        Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

DE VORBĂ CU CITITORUL

 

Cititorul: De ce scrii?

Scriitorul: Caut un prieten căruia să-i spun toate poveştile pe care le ştiu. Sunt pregătită. Pot începe chiar acum.

Cititorul: Te ascult! spuse el zâmbind.

Am zâmbit şi eu. Apoi, am întins mâna după o coală de hârtie şi un pix.

Scriitorul: Nu vreau să vorbesc despre ele. Prefer să le scriu. Cuvintele să rămână o amintire vie. Să fiu prezentă în sufletele cititorilor mei. Sunt singurii care mă înţeleg. Am nevoie de ei.

Cititorul: Şi ei au nevoie de tine.

Scriitorul: Se formează o legătură specială de la „primul contact”. Citeşte şi descoperă!

Cititorul: Am găsit ceea ce caut. Cartea ta e la mine!

Scriitorul: Citeşte-o!

Recenzie: ,,Copilăria fermecată"

 

Titlu: Copilăria fermecată

Autor: IoanaTrif

Editura: Libris

Număr pagini: 132

Categoria: Literatura contemporană

Poveştile gemenilor, Gruia şi Novac, sunt menite să aducă bucurie, culoare şi speranţă. Cu doze mari de inocenţă şi emoţii, ei crează universul copilăriei pe care îl trăieşte fiecare om. Copii sau adulţi, toţi am petrecut momente magice în casa bunicilor, am zburdat pe câmpii alături de animale şi am savurat cu nesaţ din bucate tradiţionale. Aveau un gust nemaiîntâlnit care va rămâne  adânc impregnat  în minte la maturitate.

Lumea lor este frumos conturată de oameni speciali, cei mai buni îndrumători care ştiu să le insufle acestor suflete curate dragostea pentru obiceiuri şi cutume, simplitate şi originalitate.

Unde pleacă oamenii speciali? De ce dispar zâmbetele şi inocenţa atunci când devenim adulţi? Nu putem păstra „o fărâmă de copilărie” în suflet? Am poposi tot mai des în copilăria fermecată, dar nu mai e cale de întoarcere.

Timpule, de ce te grăbeşti să ne transformi în oameni mari? Vrem să rămânem aici pentru totdeauna. Avem prieteni adevăraţi, avem şi griji, „să ne petrecem timpul în joacă”, chiar şi vise măreţe. Şi cu toate astea, tot ne dorim să devenim maturi. E magie, mai presus de toate. Speranţe arzătoare transformate în iluzii pierdute. Dar dacă privim cu entuziasm spre viitor, vom trăi „o bucurie constantă”.

Să fim copii, măcar o dată-n zi!

Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar. Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Cartea o găsiţi aici.