RECENZIE: ,,O minciună perfectă"

 

Titlu: O minciună perfectă

Autor: Peter Swanson

Editura: Litera

Număr pagini: 368

Categoria: Literatura universală

 

Se spune că: ,,La pomul lăudat să nu mergi cu sacul dezlegat”. Şi cum am citit numai păreri pozitie despre cartea asta şi aşteptările mele erau pe măsură. Degeaba. Nu m-a impresionat nimic din cele relatate, deşi am găsit toate ingredientele: inocenţă, frumuseţe, perfecţiune, patimă, pasiune, defecte, oroare, minciuni, crime ...

Toate astea, pentru ce? Care este obiectivul final? Cine este vinovatul? La ce ajută atâta suferinţă?

În spatele lor e o minte diabolică, bolnavă, care îşi satisface propria plăcere.

E interesant? Pe mine nu m-a impresionat deloc. Am întâlnit o altă Lolita şi un Humbert Humbert „mai întunecat”. Nimic nou.

Mai mult decât atât, am ştiut cine este făptaşul. Recunosc că a trebuit să apară a doua crimă pentru a-l putea identifica, dar nu m-am înşelat. Iar sfârşitul lui a fost inevitabil necruţător şi rece.

        Cartea o puteţi găsi aici.

RECENZIE: „Soluţia coliniarităţii. Contrapunct” de Bianca Nemeş

 

Titlu: Soluţia coliniarităţii. Contrapunct

Autor: Bianca Nemeş

Editura: RisoPrint

Număr pagini: 112

Categoria: Literatura contemporană

 

Cine sunt eu?

O întrebare atât de simplă la care nu voi obosi să caut răspunsuri necontenit, deşi pe unele le cunosc deja sau pe altele aştept să le descopăr.

Unde voi găsi răspunsurile pe care le caut?

Sunt în interior, fac parte din mine, înglobează o mulţime de gânduri, sentimente şi trăiri.

Sunt în exterior, adună momente, oameni, imagini şi culori.

Am nevoie de toate pentru a construi propriul EU. Pentru a face ceea ce mă înalţă până la stadiul de împlinire deplină. Am aşternut pe hârtie toate  temerile mele, le-am analizat, apoi am aplicat sfaturile desprinse din cartea Biancăi Nemeş. Este tânără şi neînduplecată, nu s-a sfiit să mă pună faţă în faţă cu nemulţumirile care nu-mi dădeau pace. M-a împins să le înfrunt, să formăm un front comun şi să răzbesc mai departe spre mari aspiraţii ce nu credeam că vor prinde glas vreodată. Le-am etalat în ordine, fără sfială şi am ajuns să mă cunosc cu adevărat. Să ştiu cine sunt cu adevărat.

 

EU SUNT BUNĂTATE. Mereu voi avea bunăvoinţa de a-i ajuta şi sprijini pe ceilalţi.

EU SUNT IUBIRE. Întotdeauna voi găsi puterea de a oferi afecţiune şi dragoste pură persoanelor dragi şi nu numai.

EU SUNT ZÂMBET. E atât de uşor să împart bucuria cu cei care au inima deschisă şi sunt dispuşi să o primească.

EU SUNT O CARTE. Le permit tuturor celor care mă cunosc să lase o urmă în drumul vieţii mele.

EU SUNT CULOARE. Voi picta propriul tablou după ce voi descoperi toate nuanţele.

 

Eu sunt ... cine sunt eu cu adevărat?

Călătoria continuă. Eu sunt trecutul, ceea ce ştiu despre mine, eu sunt prezentul, ceea ce sunt pe cale să aflu dacă pun în practică ceea ce am învăţat, eu sunt viitorul, rezultatul pe care-l voi obţine.

Cât de departe pot ajunge?

Deţin puteri nebănuite, trebuie să explorez, să visez şi să merg mai departe. Cât de departe? Până când lumea mea va deveni realitatea de zi cu zi, fericirea deplină.

 

În viaţă nimic nu e imposibil. Chiar şi cele mai măreţe vise pot deveni realitate. Visează până nu e prea târziu! Speră necontenit! Luptă fără a-ţi impune limite. Puterea e în mâinile tale. Foloseşte-o!

 

Despre toate aceste lucruri frumoase ne dezvăluie Bianca în cartea sa. O face într-un mod simplu pentru ca toţi să o înţelegem. Şi ne place. Îţi mulţumim!

 Îi mulțumesc autoarei pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Carte vs film

 

Cine nu a văzut filmul „Liceenii”? Mulţi au îndrăgit celebrul cuplu, Dana şi Mihai. Puţini l-au iubit pe egoistul Şerban. Toţi am râs cu poftă de năzbâtiile făcute de Ionică, iar alţii am cochetat cu simpatica Geta. Am asociat imaginea profesoarei severe ca Isoscel cu o alta care ne-a predat matematică. Sau dirigintele preaiubit pe care nu-l vom uita niciodată.

Stereotipuri pe care inevitabil le întâlnim şi le adorăm.

Am vizionat acest film de atâtea ori încât atunci când am decis să citesc cartea (din păcate, doar anul acesta am aflat de ea) cunoşteam fiecare întâmplare în ordine cronologică. Am citit romanul asociind imagine cu imagine din peliculă. Personajele erau deja bine conturate în mintea mea astfel încât nu am mai simţit aceeaşi emoţie care trebuia să apară la primul contact cu acesta. Parcă nimic nu avea farmec. O voce interioară îmi spunea mereu ceea ce urmează. Cred că am memorat secvenţele. Am recunoscut chiar şi pasaje de dialog. Am folosit chiar şi intonaţia actorilor în minte. A fost savuros. Dar atât.

Magia a dispărut. Suspansul, la fel. Chiar şi bucuria de a găsi ceva nou. Sunt respectate cu stricteţe majoritatea momentelor. Am avut impresia că citesc un roman alcătuit din imagini şi culori. O multitudine de imagini şi culori. E frumos şi atât.

Din nou, mi s-a confirmat că e indicat să citesc mai întâi cartea, apoi să vizionez filmul.

Nu vi s-a întâmplat acelaşi lucru?

FRAGMENTE EXTRASE DIN CARTEA ,,SOLUŢIA COLINIARITĂŢII. CONTRAPUNCT” de Bianca Nemeş

 

,,Sculptând cu grijă pe paginile imaculate ale caietului de la care a pornit schiţa această cale şerpuită, bentonică a lumii nu te lasă să ieşi la suprafaţă, să respiri aerul pur al fericirii, să pluteşti împins de brizele uşoare ale dorinţei; de ce această complicaţie devenită de la simplu, haos, nu poate fi desfăşurată astfel încât să poţi privi în interiorul tău şi să realizezi într-adevăr ceea ce aştepţi din partea ta şi din partea celorlalţi, să poţi să te priveşti pentru a-ţi afla sensul.”

„Chiar dacă totul pare imposibil şi tot ceea ce credeai că e important se risipeşte cât ai clipi, viaţa te învaţă să te descurci şi să preţuieşti familia, sufletul, persoanele dragi, universul, natura, de obicei valoare dăruită prin constrângeri şi presiuni externe.”

„Cine sunt eu de fapt? Ce se ascunde dincolo de membrana epitelială? Un univers indescifrabil, ce nu poate fi înţeles pe deplin. Cu toţii ascundem ceva: tu, eu avem acest lucru în comun.”

,,În momentul în care totuşi conştientizăm că nu suntem singuri în acest abis incorigibil al vieţii, de ce nu ne putem găsi echilibrul interior şi ne depărtăm singuri de siguranţă?Pentru că încă nu am învăţat să creăm, să construim totul de la zero, suntem obişnuiţi cu ceea ce ne înconjoară, considerăm că totul ni se cuvine, fără a încerca măcar să depunem efort sau valoare în ceea ce trăim.”

„Scriu, înseamnă că sar în afara rândurilor de asasini, actul de a pune o distanţă între mine şi lumea obişnuită. Inventez un punct de sprijin altundeva, care să îmi permită să văd, să înţeleg cum e viaţa de fapt. Sar peste asasinii lăuntrici, a repetărilor obsesive, în afara infernului.”

„Pentru ce atâta suferinţă, tulburare, frământare? Sunt doar un fir de nisip ce se pierde printre miliarde de alte molecule şi particule, cu configuraţii mult prea ostile şi diferite pentru a ne putea omogeniza.”

„Vom putea ştii CUM, UNDE, CÂND, ÎN CE FEL suntem aici, dar PENTRU CE? Elaborarea şi descoperirea îţi aparţine. Trăind clipa fără regret şi urmându-ne visul. Sensulexistenţei se balansează pe simplul răspuns NU ŞTIU şi aşa ar trebui să rămână, deoarece existenţa este cea mai înaltă formă a acceptării şi măreţiei.”

„Nu opune rezistenţă, doar simte ce se întâmplă în jurul tău, dar mai ales în interiorul tău. Lasă-ţi mintea să se liniştească din vasta dimensiune de informaţii pe care i-o dai să o proceseze.

 

Ce descoperi?

 

Pe tine cel autentic, cu siguranţă.”

 

„Cum putem trăi cu inconştienţa finalului sau cu inconştientizarea derizorie a acestuia? E simplu, toţi ne gândim la ce am fost şi la ce nu vom mai fi, dar când ne facem timp pentru ceea ce suntem?”

,,Calea iubirii este un echilibru al polurilor opuse, o tensiune creativă a incertitudinilor, o punte dificilă între acţiuni susceptibile. Caută iubirea ce se află în sufletul tău pătat de ură, invidie, frustrare şi inspiră doar bunătatea ce eşti. În esenţă toţi suntem bunătate şi iubire, doar împrejurările şi interpretarea lor, dogmele impuse ne transformă în revers.”

„Cred că în esenţa noastră suntem IUBIRE, VIAŢĂ, fapt ce se contopeşte cu ideea de divinitate, creator al lumii. Universul este infinit în timp şi spaţiu, iar noi suntem fiinţe vii, raţionale, ce ne credem minunaţi, centrul a tot ceea ce există, însă această nemărginire şi-ar putea continua cursul în lipsa noastră, reciproca fiind falsă.”

„Deţii posibilităţi multiple, dar nu ştii ce să alegi ca să nu greşeşti. Crezi că există o singură variantă corectă, un singur răspuns, dar nu îţi pui întrebările potrivite pentru momentul în care te afli. Există un singur răspuns potrivit pentru tine în marea de întrebări a persoanei care eşti.

         Nu te opri niciodată să te întrebi şi să creezi ceea ce descoperi că este potrivit pentru tine.”

Pagină de jurnal

 

-          Am găsit-o. E cartea mea de suflet! Trei nopţi la rând am citit din acest roman.

-          Ce anume ţi-a plăcut atât de mult?

-          Ascultă:

,,Când i-am citit cartea, am înnebunit. Scrisul ei este incredibil de bun, de profund, de curat. Fata asta s-a născut pentru aşa ceva, pentru personajele ei, pentru peniţa din mână şi pentru cuvinte frumos scrise.

Am văzut fiecare cuvânt şi fiecare poveste, nu are nevoie de ajutorul meu, aşa cum crede ea, ci are nevoie să arunce totul între două coperţi şi să dea drumul paginilor în lume. Atâta tot.”

-          Parcă te-ar descrie pe tine.

-          Parcă ...

 

Fragmente extrase din cartea ,,Micul prinţ”

 

,,Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. Numai că puţini dintre ei îşi mai amintesc.”

,,Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se sprijină mai întâi de toate pe raţiune.”

-          „Unde sunt oamenii? reluă, în sfârşit, micul prinţ. Eşti cam singur în deşert ...

-          Eşti singur şi printre oameni, zise şarpele.”

,, […]  Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”

„ […]  Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.”

RECENZIE: ,,Aneta"

 

Titlu: Aneta

Autor: Lucian Domşa

Editura: StudIS

Număr pagini: 406

Categoria: Literatură contemporană

 

A trecut ceva timp de când îmi doresc să scriu despre romanul „Aneta”. Caut cuvintele potrivite pentru a descrie această carte minunată. Este musai să scot la iveală toate acele sentimente pe  care mi le-a stârnit citind-o.

Nu pot să încep altfel. Mă declar îndrăgostită, de la început, de faptul că textul este scris în grai ardelenesc. Am descoperit activităţi şi tradiţii de alţii uitate. Eu nu le cunosc, dar a fost un bun prilej să le descopăr, să-mi las mintea să-şi creeze proprile imagini despre acele evenimente sacre care aveau loc în viaţa oamenilor de la ţară. Cât de simplu şi de frumos se putea trăi atunci! Şi nici pentru a fi fericiţi nu aveau nevoie de multe lucruri materiale. Lipsurile erau înlocuite cu dragoste. Nici că se putea mai bine.

Puţini săteni aveau vise măreţe, aşa cum erau cele ale lui Aneta. Majoritatea preferau să lucreze pământul, să trăiască din roadele obţinute de la acesta, să-şi întemeieze o familie şi să fie înconjuraţi de mulţi copii. Fiecare etapă stătea la baza unui tablou perfect. Toţi oamenii erau egali. Cu excepţia celor învăţaţi şi cu stare.

Ce se întâmplă în momentul în care o persoană doreşte să progreseze, să se dezvolte? Ce modificări majore se vor produce în viaţa sa? Aneta este un personaj ideal care ne demonstrează că pentru a-şi depăşi condiţia nu este absolut necesar să renunţe la obiceiurile învăţate în familie, poate să păstreze simplitatea şi puritatea în tot ceea ce urmează să facă. Progresul nu înseamnă întotdeauna o schimbare radicală. Suntem aceleaşi persoane cu noi perspective.

        Tind să cred că această carte a fost scrisă ca o dovadă a faptului că pentru a fi fericiţi este indicat să trăim în armonie cu ceilalţi. Azi alergăm în zadar după lucruri materiale şi uităm să zâmbim şi să iubim cu adevărat. Ce este fericirea? Am pierdut acest tren. Ne îndepărtăm tot mai mult de destinaţie.

        Îi mulțumesc autorului pentru acest exemplar! Mie mi-a plăcut foarte mult cartea! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!