Până acum nu am mai citit o poveste atât de tristă. Este o poveste de viaţă bazată pe fapte reale despre doi copii curajoși de 8 ani, respectiv, 10 ani, dar privită și povestită din perspectiva adultului. Relatate într-o manieră simplă toate întâmplările capătă un farmec și o veridicitate aparte, deși uneori m-am izbit din plin de cruda realitate ce le seca forța, vitalitatea și bucuria tinerelor suflete.
Cu pași mărunți am pășit în interiorul conacului domnului Găvănescu, frumosul paravan în spatele căruia se ascundea preventiriul de lângă Turnu Severin, ,,tabăra de la munte" pentru copiii părinților bolnavi de TBC. O situație similară îi aruncă și pe frații Alexandru și George Munteanu în acest loc uitat de lume, unde groaza, spaima și frica pândesc la tot pasul. Momentele obișnuite se transformă în situații de neînchipuit, care m-au îngrozit doar citindu-le. Pedepsele inumane care se aplicau copiilor, deseori, întreceau limita suportabilității și a îngăduinței. Imposibil de imaginat, îmi este tot mai greu să cred că prin aceste orori sunt nevoiți numeroși copii să treacă.
Totuși, am privit cu sfială, ultimele etape din drumul parcurs de cei doi frați. Pe de-o parte, am fost plăcut surprinsă de dragostea pură și reciprocă pe care și-au purtat-o până la final, forța lor deplină de a depăși cu succes toate neajunsurile și dificultățile. Pe de altă parte, m-a întristat modul în care ,,duritatea vieții" și-a lăsat amprenta nu numai pe chipurile băieților, ci și în sufletul acestora. Lupta avidă și asiduă prin întuneric le-a insuflat curajul de a concepe ,,răzbunarea perfectă".
Doi ani mai târziu, departe de acest coșmar, mama lor îi așteaptă sănătoasă și dispusă să cunoască, împreună, o nouă viață. Însă, cei doi ani petrecuți departe de casă îi vor marca puternic pe protagonişti pentru totdeauna.
Toate evenimentele relatate de către narator au avut același puternic impact emoțional și asupra mea. Am simțit o presiune apăsătoare încă de la început. Titlul spulberă orice notă de optimism, cititorul fiind introdus direct, fără menajamente, într-o tensiune copleșitoare. Are o conotație notorie:
- în primul rând, semnalează vădit tristul destin a două suflete nevinovate folosind o negație în acest sens;
- în al doilea rând, demonstrează că este un păcat covârșitor să distrugem inocența, puritatea și tot ce avem mai frumos în noi pentru a putea supraviețui și a face față răutății meschine din exterior.
Indiferent cum vom alege să privim acest roman, este evident că odată ce l-am citit vom rămâne adânc marcați de tot ceea ce am descoperit.
No comments:
Post a Comment