RECENZIE: ,,Două cărți și o vacanţă"

 

Titlu: Două cărți și o vacanţă 

Autor: Emily Henry

Număr pagini: 336

Editura: Litera 

Categoria: literatură contemporană 

Ceilalţi spun că este cartea ideală de citit în vacanţă, eu spun că momentul potrivit e toamna, de ce nu iarna?! Indiferent când va fi citită, e lectură savuroasă căreia nu-i lipsește nimic. 

Povestea relatată mi-a transmis un amalgam de sentimente. De la tristeţe, încă de la început am aflat despre decesul tatălui protagonistei, January Andrews. Nu numai că moartea acestuia îi provoacă o mare durere, viața fetei este dată peste cap. Familia perfectă din care a crezut că face parte ascundea multe secrete. Tatăl perfect, de fapt, era (destul de) imperfect permițându-și să aibă o altă doamnă alături. Mama bolnavă de cancer decide să mascheze adevărul și să nu-i mai vorbească. Iubitul o părăsește, iar editura cu care colaborează îi cere un nou roman pentru care are la dispoziție trei luni să-l scrie. Nu mai are suficienți bani pentru a-și plăti cheltuielile și nu are de ales decât să accepte să locuiască în casa de vacanţă a tatălui său, locul pe care el îl împărțea cu Cealaltă Femeie.

La fel de bine am simțit și frustrarea, în momentul în care January este conștientă că se confruntă cu blocajul scriitorului.

Singurătatea nu este un bun prieten așa că apare dușmanul ei, Augustus Everett, fostul coleg din facultate, un scriitor de romane serioase.

Cum de la ură până la iubire nu e de făcut decât un singur pas, destinul îi pune față în față și îi impulsionează să-și recunoască unul celuilalt atracția reciprocă. 

În plus, se provoacă reciproc că fiecare dintre ei să scrie câte o carte din categoria din care celălalt obișnuiește să scrie. Cât de mult reușesc să se apropie cei doi tineri? Vor ajunge să se iubească cu adevărat? Vor reuși să respecte termenul limită?

Dincolo de multiplele impedimente eu cred romanul de față este de fapt cel pe care l-a scris January Andrews. E cartea în care a reușit să-și depășească limitele, să se maturizeze și să trăiască cu adevărat. Lipsa tatălui a spart globul de cristal, a eliberat-o și a lăsat-o să zboare singură, să-și caute drumul.