RECENZIE: ,,Tălpi opărite"

 

Titlu: Tălpi opărite 

Autor: Silviu Bacuiani 

Editura: Mybestseller 

Număr pagini: 250

Categoria: literatură contemporană 

👣 Îl cunosc pe Silviu, autorul Silviu Bacuiani, prin intermediul cărților pe care le-a scris. Îmi place lumea plină de culoare, tradiții și obiceiuri românești, umor fin încărcat de subînțelesuri ascunse, secrete care dăinuie din trecut, se preling în prezent și tulbură sufletele oamenilor, a țăranilor credincioși ce păstrează cu sfințenie povețele transmise din generație în generație. 

👣 Autorul își continuă drumul relatându-ne în romanul ,,Tălpi opărite" drama tulburătoare din perioada anilor '50, perioada colectivizării forțate. Această mișcare este descrisă amănunțit, detalii ce împletesc situații necruțătoare de care nu scapă niciunul dintre cei care se opun supunerii sistemului impus. Într-o lume încropită din orori și abuzuri greu de suportat, autorul reușește să înglobeze o adevărată poveste de dragoste, comuniunea dintre Iancu și Ioana, cea care ne demonstrează în mod cert că speranța nu trebuie să dispară niciodată. Varianta de a încheia astfel romanul reprezintă acea rază de soare ce se întrevede la capătul tunelului. Este invocată ideea că, la un moment dat, totul va fi bine. 

👣 M-au impresionat peste măsură pildele părintelui Macarie, cele care au mesaje relevante pentru situația relatată. Dincolo de acele sfaturi înțelepte și demne de urmat, preotul este o figură impozantă și cel care delimitează granița dintre adevăr și minciună, libertate și singurătate. 

👣 Nu lipsește umorul, presărat cu moderație, doar acolo și unde este cazul. Prezența prostului satului, Burcea, este sezonieră tocmai pentru a oferi o importanță relevantă evenimentelor dominante din acea perioadă. Faptul că stângăcia tânărului incult nu este ignorată lasă loc de interpretări și scoate de după perdea greșelile și nedreptățile aplicate în acele cazuri.

👣 În fața ochilor mi s-au derulat imagini greu de admis, însă umorul le-a învăluit într-o haină nouă și mai ușor de acceptat. Mă bucur că am avut șansa să aflu mai multe detalii despre acest subiect și că autorul a ales să acorde atenția cuvenită acestei bucăți din istoria țării noastre.

RECENZIE: ,,Bătrânul care citea romane de dragoste"

 

Titlu: Bătrânul care citea romane de dragoste 

Autor: Luis Sepulveda

Editura: Polirom 

Număr pagini: 208

Categorie: literatură universală 

🌴 Se spune că esențele tari se găsesc în sticle mici. Nici toate capodoperele nu au nevoie de multe cuvinte. Unii autori își spun poveștile în puține pagini. ,,Bătrânul care citea romane de dragoste" este una dintre ele. O carte care cred că i-a emoționat pe toți cei care au citit-o. 

🌴 Căci Antonio Jose Bolivar, personajul principal, este un văduv care preferă să citească romane de dragoste, deși întâmpină dificultăți (le deslușește cu mare greutate pentru că nu prea știe să citească, de scris nici nu se mai pune problema), alegerile sale nu sunt întâmplătoare, ci adevărate romane de referinţă. 

🌴 Pe lângă plăcerea și bucuria de a citi, protagonistul și-a găsit refugiul, locul ideal unde să evadeze departe de lumea sălbatică în care trăiește în realitate. Nu numai că timpul îi trece mai uşor, acum, când se află la o vârstă înaintată, însă această preocupare îl ține, uneori, departe de pericolele ce îl pândesc în mod constant.

🌴 Liniștea sa este spulberată în momentul în care o femelă de jaguar începe să semene moarte printre localnici. Fiind considerat un vânător experimentat, oamenii locului apelează la ajutorul său.

🌴 Astfel, ajunge să facă parte dintr-o trupă de intervenție. Scopul este uciderea animalului, lucru care-l răscolește profund. De la shuari a învăţat să respecte și să iubească viața, iar acum se află într-o situație dificilă. Înțelege dorința de răzbunare a femelei care și-a văzut puii și masculul omorâți de oamenii pe care azi îi atacă.

🌴 În final, lupta îi aparține. Va fi singurul care o va înfrunta. Adevăratul pericol îl constituie acest animal sălbatic sau răutatea oamenilor avizi după putere și bogății?

RECENZIE: ,,Cei care iubesc urăsc"

 Titlu: Cei care iubesc urăsc 

Autor: S. Ocampo & A. B. Casarea

Număr pagini: 144

Editura: Rao

Categoria: literatură universală 

Cei care iubesc o fac atât de intens astfel încât să fie dispuși să ucidă în numele dragostei? Oricât de sumbru ar părea, nu este imposibil. Și nici impresionant cazul expus. Cel puţin, pentru mine faptul că am citit-o nu constituie un avantaj. Doar o carte în plus în palmaresul meu.

De ce spun asta? Pentru că, nu se întâmplă nimic spectaculos care să îmi atragă atenția. Este presărat în doze mici suspansul de a afla cine este vinovatul. Mai mult, acest roman mi-a amintit de operele Agathei Christie deoarece s-a respectat același traseu. Cineva comite o crimă, există mai mulți suspecți, un detectiv care investighează cazul (aici detectivul nu este la fel de simpatic, inteligent și perspicace), o anchetă laborioasă și un singur vinovat.

Doctorul Humberto Huberman alege ca destinaţie pentru relaxare Bosque del Mar, un loc exotic cu o plajă plină de raci, valurile agitate ale mării și furtune de nisip. De fapt, bărbatul și-a propus să lucreze în liniște la o traducere din Petronius, însă o furtună de nisip îi blochează pe toți oaspeții hotelului înăuntru. A doua zi, Mary, o fostă pacientă de-a lui, este găsită moartă în camera ei. Urmează ancheta, pas cu pas. Totul se desfășoară în ritm alert, dar eu îmi pierd răbdarea și atenția. Criminalul nu este un personaj credibil, cel puțin nu pentru mine.

Cartea nu este slabă. Nu are un suflu nou, totul e clișeic. Îi lipsește originalitatea și veridicitatea, elementele cheie ce stau la baza unei opere de succes.

RECENZIE: ,,Precum în cer"

 

Titlu: Precum în cer

Autor: Nina Marcu 

Editura: Național 

Număr pagini: 512

Categorie: literatură contemporană 

S U B L I M. 

📘 E cuvântul potrivit pentru a descrie romanul Ninei Marcu. Nu am nevoie de mai multe detalii pentru a-mi exprima entuziasmul și bucuria cu care am citit această poveste. M-am plimbat pe străzile din București și din Roma. Am admirat obiectivele turistice pe care autoarea mi le-a scos în cale, am luat parte la cele mai romantice povești de iubire, am aflat secrete care au zguduit vieţi din temelii și au schimbat destine pentru totdeauna. 

I N C I T A N T.

📘 În cazul de faţă am rezonat încă de la început cu Gabi Vlad. Această femeie integră, corectă și hotărâtă m-a cucerit cu inteligenţa sa. Cu eleganța și frumusețea ei izbitoare l-a frapat până și pe Ettore Conte. Printr-un accident de mașină destinul îi pune față în față. A doua întâlnire, o conferință la care participă amândoi îi leagă pe unul de celălalt într-o misiune secretă. Ea, subcomisar la secția care se ocupă de patrimoniu, el, carabinier local, împreună cu Dan Daniel Dima, colegul și bunul ei prieten, își unesc forțele pentru a găsi una dintre relicvele sacre ale creștinătății, coroana cu spini a Mântuitorului. Obiectul valoros dispăruse de la Luvru, mai degrabă, fusese înlocuit cu un fals. Acest fapt prelungește șederea la Roma a celor doi români.

S E N S I B I L.

📘 L-am îndrăgit la fel de mult și pe Dan Daniel Dima (Dandana) datorită imaginii pe care a ales să și-o creeze. Tată a două fetițe pe care le iubește sincer și pe care le crește singur, rămâne devotat celor două suflete inocente care prin circumstanțe greu de înțeles au rămas în grija bărbatului. Totuși, destinul îl răsplătește și i-o scoate în cale pe Sara, sufletul lui pereche și mama ideală pentru copiii săi.

T U L B U R Ă T O R.

📘 Legat de Ettore Conte, șeful adjunct al carabinierilor, italianul fermecător din Ostia, pentru care dragostea nu există până când o întâlește pe Gabi Vlad, tânăra cu ochi albastri care i-a dat lumea peste cap. Iubirea intensă pe care și-o împărtășesc cei doi tineri îi poartă într-o călătorie încâlcită făcându-ne martori la întâmplări romantice din viața unui cuplu, la interesante experienţe culinare fiind îmbinate tradițiile românești cu cele italiene, la imagini cromatice parcă desprinse din basme, unde pata de culoare albastră este peste tot. Mai mult, cu fiecare eveniment care urmează, apar mai multe secrete, personaje noi care conferă mai mult suspans și adevăruri ce pulverizează durere, deschide răni și adâncește totul într-o mare incertitudine. De fiecare dată când lucrurile, parcă, tind să se așeze pe făgașul normal, ceva le perturbă. Gabi și Ettore se iubesc atât de mult astfel încât să înfrunte toate obstacolele? Cât de intensă este dragostea lor? Dar orgoliul?

📘 În ceea ce mă privește, eu ador cartea asta! M-aș bucura să fie ecranizată, în viitor. Dar, cine sunt eu? Sunt acel cititor care o recomandă cu drag.

RECENZIE: ,,Lelia"

 

Titlul: Lelia

Autor: George Sand

Număr pagini: 298

Editura: Corint 

Categoria: literatură universală 

⭐️ Am citit această carte cu o patimă de nestăvilit încât la fiecare pagină sentimentele mele se intensificau tot mai mult. M-au năpădit cele mai puternice stări, emoții incontrolabile, iar cuvintele nu mă ajută să exprim cu exactitate entuziasmul cu care am descoperit cea mai tristă, dar și cea mai frumoasă poveste de dragoste.

⭐️ Scrisorile de dragoste relatate de-a lungul numeroaselor pagini nu pot decât să invoce un puternic ecou și să fie strigată în gura mare această iubire devastatoare care mistuie cele două suflete împovărate de suferință. Oare cum au reușit două inimi care privesc viața din perspective diferite să se iubească intens? Credința a fost cea care le-a consolidat forța de a iubi?

⭐️ Lelia este un suflet gol, pustiu și rece. A adunat în inima sa o iubire imensă pe care nu știe cum să o exteriorizeze prin fapte. Treptat, această iubire neconsumată o mistuie și o conduce la pierzanie.

⭐️ Stenio este opusul fetei, un tânăr vesel, plin de viață, un poet talentat, dispus să facă orice pentru femeia iubită. Dovezile lui, gesturile amoroase nu sunt de ajuns. Nu ating inima ei. Uneori le respinge, alteori tânjește după ele. Și le înfăptuiesc. 

⭐️ Dragostea lor evocă sensibilitate, delicateţe, devotament. Tinerii pot menține un echilibru între aceste ingrediente pentru a putea fi fericiţi împreună? De ce zbuciumul lăuntric al Leliei îi îndepărtează mai mult decât să fructifice ceea ce frumos a fost clădit? Cât de importantă este liniștea sufletească? Un suflet pustiu poate fi învelit cu dragoste?

⭐️ Răspunsurile sunt atent făurit și întrunesc lecții de viaţă pe care niciun cititor nu le va uita. Eu le prețuiesc și încă mă gândesc la ele chiar dacă am întors și ultima filă. Cu siguranţă le voi reciti, într-o zi.

RECENZIE: ,,Onoarea pierdută a Katharinei Blum"

 

Titlul: Onoarea pierdută a Katharinei Blum 

Autor: Heinrich Boll

Număr pagini: 171

Editura: Litera 

Categoria: literatură universală 

21.02.1974 este ziua care a marcat pentru totdeauna viața Katharinei Blum. Involuntar, tânăra devine victima unui tabloid care îi distruge reputația, prin răsturnări, denaturarea și pure calomnii.

Greșeala ei este aceea că s-a îndrăgostit, din nou, de persoana nepotrivită. Pe Ludwig Gotten îl cunoaște la petrecerea dată de nașa și protectoarea ei. Cei doi se îndrăgostesc și decid să-și petreacă restul nopții împreună. A doua zi, pentru tânăra îndrăgostită începe coșmarul. Este anchetată de poliție pentru favorizarea unui infractor. Ulterior, închisă pentru uciderea unui jurnalist. Procesul femeii se derulează anevoios. Nimic nu pare să fie în favoarea ei. Numai prietenii apropiați o susțin. Argumentele lor sunt ușor combătute de minciunile unor neprofesioniști. 

Katharina înțelege modul de gândire al autorităților, îl dezaprobă și acționează după propriile principii. Acțiunile sale o vor ajuta să-și demonstreze nevinovăția sau îi vor provoca mai multe necazuri?

Într-o societate care aleargă după cazuri senzaționale, povestea tristă a Katharinei nu face altceva decât să hrănescă monstrul ascuns și să critice presa și viața publică din Germania de Vest din anii '60 și '70 ai secolului XX.

RECENZIE: ,,Două cărți și o vacanţă"

 

Titlu: Două cărți și o vacanţă 

Autor: Emily Henry

Număr pagini: 336

Editura: Litera 

Categoria: literatură contemporană 

Ceilalţi spun că este cartea ideală de citit în vacanţă, eu spun că momentul potrivit e toamna, de ce nu iarna?! Indiferent când va fi citită, e lectură savuroasă căreia nu-i lipsește nimic. 

Povestea relatată mi-a transmis un amalgam de sentimente. De la tristeţe, încă de la început am aflat despre decesul tatălui protagonistei, January Andrews. Nu numai că moartea acestuia îi provoacă o mare durere, viața fetei este dată peste cap. Familia perfectă din care a crezut că face parte ascundea multe secrete. Tatăl perfect, de fapt, era (destul de) imperfect permițându-și să aibă o altă doamnă alături. Mama bolnavă de cancer decide să mascheze adevărul și să nu-i mai vorbească. Iubitul o părăsește, iar editura cu care colaborează îi cere un nou roman pentru care are la dispoziție trei luni să-l scrie. Nu mai are suficienți bani pentru a-și plăti cheltuielile și nu are de ales decât să accepte să locuiască în casa de vacanţă a tatălui său, locul pe care el îl împărțea cu Cealaltă Femeie.

La fel de bine am simțit și frustrarea, în momentul în care January este conștientă că se confruntă cu blocajul scriitorului.

Singurătatea nu este un bun prieten așa că apare dușmanul ei, Augustus Everett, fostul coleg din facultate, un scriitor de romane serioase.

Cum de la ură până la iubire nu e de făcut decât un singur pas, destinul îi pune față în față și îi impulsionează să-și recunoască unul celuilalt atracția reciprocă. 

În plus, se provoacă reciproc că fiecare dintre ei să scrie câte o carte din categoria din care celălalt obișnuiește să scrie. Cât de mult reușesc să se apropie cei doi tineri? Vor ajunge să se iubească cu adevărat? Vor reuși să respecte termenul limită?

Dincolo de multiplele impedimente eu cred romanul de față este de fapt cel pe care l-a scris January Andrews. E cartea în care a reușit să-și depășească limitele, să se maturizeze și să trăiască cu adevărat. Lipsa tatălui a spart globul de cristal, a eliberat-o și a lăsat-o să zboare singură, să-și caute drumul.